• Bucuresti 35º C
    Baia Mare 32º C
    Brasov 31º C
    Cluj-Napoca 31º C
    Constanta 32º C
    Craiova 35º C
    Galati 33º C
    Iasi 30º C
    Suceava 25º C
    Timisoara 33º C
  • 1 EUR = 4.7274 LEI
    1 USD = 4.2601 LEI
    1 GBP = 5.1683 LEI
    1 CHF = 4.3460 LEI
    1 HUF = 1.4444 LEI
    1 BGN = 2.4171 LEI
    1 JPY = 4.0003 LEI
  • Login
CELE MAI NOI | CELE MAI VIZIONATE | JURNALE
Ultimele stiri:  
= JURNALE =

REPORTAJ (VIDEO) Varnița, satul râvnit de separatiștii de la Tiraspol

15 Aprilie, 15:19

Satul Varnița, raionul Anenii Noi, se află în Zona de Securitate, într-o coastă a Tighinei. Unul dintre cartierele municipiului , „Severnîi”, e dislocat la intrarea în localitate, dinspre satul Gura Bâcului. Cu blocuri sovietice, dezolant de identice, seamănă cu un ghetou pustiu, postapocaliptic.

Varnita

Înainte de conflictul de pe Nistru, Varnița făcea parte din cadrul marii așezări urbane. Acum e administrată de autoritățile constituționale, în timp ce Tighina e sub jurisdicția separatiștilor.

În ianuarie 2019, liderul lor, Vadim Krasnoselski a semnat un decret potrivit căruia satul Varnița ar fi teritoriu aflat temporar sub administrația Chișinăului, iar administrația sa, de facto, s-ar afla în satul Proteagailovca, o comunitate din componența municipiului Tighina.

Acest decret are, din păcate, consecințe directe pentru locuitorii satului Varnița, care sunt nevoiți să meargă Proteagailovca pentru hârtii ce atestă că sunt mici agricultori și că, prin urmare, au dreptul să-și vândă marfa la piața din Tighina sau Tiraspol.

Spălătorie din satul Varnița

Rezistența locuitorilor din Varnița

Libera circulație a fost mereu o problemă în regiune. Separatiștii instalează posturi mobile de „grăniceri” pe drumul care separă Varnița de Tighina. Când, pe 26 aprilie 2013, folosindu-se de criza politică de la Chișinău (apărută urmare a căderii Guvernului Filat), separatiștii au încercat instalarea a două posturi vamale la intrarea și ieșirea din cartierul „Severnîi“, locuitorii Varniței s-au opus și le-au evacuat. S-au opus de unii singuri, fără să aștepte ajutorul Chișinăului. Dacă s-ar fi reușit instalarea și menținerea acelor posturi, evident, ilegale, localitatea s-ar fi pomenit încercuită de posturi transnistrene. Iar sătenii ar fost nevoiți să treacă numai posturi transnistrene ilegale pentru a ajunge la Varnița. Acest lucru ar fi însemnat izolarea Varniței, situație mult jinduită de separatiști.

Transnistrenii vor acces direct la cartierul „Severnîi“, dar și la rezervele subterane de apă potabilă, care se află la Varnița și din care se alimentează orașul Tighina.

Apropo, 26 aprilie 2013 nu a fost prima dată când locuitorii Varniței au luptat pentru suveranitatea moldovenească a  satului. În 1992, 12 localnici și-au pierdut viețile, opunându-se forțelor separatiste ruse care voiau să intre în Varnița.

Video: Sandu Tarlev

Trei pașapoarte e cât unul sovietic

Ajungem în Varnița într-o dimineață în care soarele și ploaia măruntă se perindează negrăbit. Prima destinație e primăria. Primarul Alexandru Nichitenco ne întâmpină, însă, ca pe niște intruși! Prima replică: „Aici e Zona de Securitate!“.

Ceva mai încolo: „Nu dau interviuri, că pe urmă pornesc problemele. Noi avem problema cu libera circulația și certificatele pe care toată viața le elibera Primăria Varnița, iar acum  Proteagailovca”, precizează primarul care, după asta, nu mai vrea să adauge nimic.

Ne amintim că Varnița a fost vizitată, recent, de o delegație de demnitari de rang înalt, consdusă de vicepremierul pentru Reintegrare Cristina Lesnic și reprezentantul special al Federației Ruse pentru Transnistria, Serghei Gubarev. Au fost întâlniri cu consilieri, locuitori, au fost discutate problemele stringente.

Un bărbat tânăr, sprijinit de coarnele bicicletei, ne spune, în rusă, că despre intenția de a include Varnița în componența Transnistria se vorbea încă la începutul anilor ’90 ai secolului trecut. „Dar și așa se înțelege că e parte a Transnistriei. Acolo e Severnîi. Circulă un autobuz, serviciile comunale le achităm în Transnistria. Desigur că vorbitorii de rusă tind spre Transnistria”, adaugă el, mărturisindu-ne pe loc că are trei cetățenii: moldovenească, rusă și așa-zisă transnistreană. El pune semnul egalității între aceste trei pașapoarte și cel al Uniunii Sovietice. „Cum era pe timpul Uniunii Sovietice, o singură cetățenie, aceste trei sunt egale cu cea sovietică”, conchide cu tărie Rostislav.

„Ori cu Moldova, ori cu Transnistria, nimeni nu-mi pune în buzunar”

Fapt incontestabil e că Varnița primește electricitate, gaze naturale și apă din Transnstria, conform unor tarife, evident, mult mai mici decât cele practicate în Republica Moldova.

Vasile, un bărbat la pensie, locuiește în Varnița, pe malul Nistrului. Stă pe o căldare întoarsă cu fundul în sus, în societatea unor puieți de cireși și vișini, pe care-i vinde cu 20 de lei bucata. Un preț de nimic, dacă te gândești că i-a crescut timp de trei ani.

Îl întreb dacă vrea ca Varnița să rămână administrată de Republica Moldova sau să treacă în Transnistria. „Ori în Moldova, ori în Transnistria sunt aceeași tâlhari. Ei, între ei, nu se împung, dar suferă poporul, și acesta, și acela. Uite în jur, vezi vreun tânăr?”, argumentează Vasile și adaugă că îi este indiferent cu cine va fi Varnița, „pentru că niciunul nu-mi pune în buzunar”.

Vasile scoate o bucată de hârtie împăturită, o desface și arată graficul autobuzelor Varnița - Tighina. Pentru că e pensionar, călătoria pentru el e gratuită.

Apare Gheorghe, fost director al școlii din Varnița. „Mă Vasile, am nevoie de un nuc bun”. „Tocmai i-am dat, dar, dacă vrei tare, du-te la Vitalic, în harman, și-ți scoate”.

Gheorghe a lucrat 20 de ani ca director al școlii din Varnița și a părăsit postul acum 19 ani. Nici el nu are păreri prea bune despre starea de lucruri. Să decidă șefii, zice, „nu noi“. Apoi spune cu năduf: „Când mergem în Transnistria să vindem ceva, suntem controlați, când ne ducem în Moldova, moldovenii, și mai rău… Gura Bâcului iese cu producție, nu-i controlează, Calfa tot, Varnița da!”.

Muncitor la căile ferate

„Pentru ce au murit băieții?”

Pe drum întâlnesc o femeie și un bărbat, ambii vorbitori de limba rusă. Aflu că e întorc de la oficiul de documentare. El, deși e născut prin părțile locului, locuiește de mai mult timp în Rusia; iar la Varnița a venit pentru a-și prelungi termenul de valabilitate al pașaportului. Dă rar pe acasă, deși „aici e bine, dar nu sunt bani“.

Ajungem la barierele deschise de la calea ferată. Alături, într-un mic edificiu de supraveghere a căii ferate, stau doi muncitori îmbrăcați în veste reflectorizante. Bărbații sunt din Gura Bâcului și spun că Varnița niciodată nu va ajunge în Transnistria, amintind de viețile celor care au luptat pentru această bucată de pământ. „Suntem contra, pentru ce au murit aici? E interesant aici, la Varnița. Gazul e mai ieftin, lumina e mai ieftină, sunt din partea Transnistriei. Lumea se dă după ei, că e mai ieftin”, lămurește unul dintre muncitori.

„Transnistrenii” de la biroul de documentare de la Varnița

La 500 de metri se află oficiul teritorial de documentare a populației. O porțiune mare din gard e vopsită în culorile tricolorului: albastru, galben, roșu. Oamenii se înghesuie în holul oficiului, așteaptă să fie chemați în birou după liste, toți vorbesc în limba rusă și au venit pentru a-și face acte moldovenești.

Primul cu care vorbim este Arteom, un tânăr din Tiraspol, îmbrăcat în hanorac și jeanși. Vorbește degajat, nu-l interesează politica, iar pașaportul moldovenesc îl percepe ca pe un simplu mijloc. A venit aici cu maică-sa care depune acte pentru cetățenia moldovenească. El o are deja. „Cu pașaportul moldovenesc e mai ușor să ieși din țară. Nu e greu să-l faci. E vorba de un pachet minim de documente: adeverință de naștere, cerere”, zice Arteom.

Îl rugăm pe funcționarul care citește lista să ni-l prezinte pe șeful oficiului. Acesta e Sergiu Vacari, veteran MAI și veteran al războiului de pe Nistru din 1992. După mai multe telefoane date la oficiul central, avem învoirea de a-i lua un interviu.

Cei care depun pentru recunoașterea cetățeniei moldovenești sunt din Transnistria

Cel care a fost șef al oficiului de documentare a cetățenilor din orașul Tighina până în anul 1992, un camarad de război al lui Sergiu Vacari, a fost ucis de un obuz rusesc chiar sub ochii lui Vacari. Ironia sorții a făcut că, după cinci ani, Sergiu a câștigat concursul și a fost numit director al oficiului documentare a populației din Tighina. Acum în Tighina funcționează un birou care se ocupă doar de colectarea cererilor. Documentarea propriu-zisă are loc la Varnița.

La acest oficiu de documentare se depun în medie 150 de formulare pe zi: buletine de identitate, pașapoarte, înregistrări și radiere de la domiciliu, cereri pentru recunoașterea cetățeniei Republicii Moldova. „În baza cererii persoanei care este născută în Republica Moldova, noi recunoaștem cetățenia moldovenească. Verificăm înscrisul despre nașterea persoanei și starea civilă a persoanei”, spune Sergiu Vacari.

Majoritatea celor care depun cereri pentru recunoașterea cetățeniei Republicii Moldova sunt rezidenți ai Republicii Moldova.

Biroul de documentare a populatiei

895 de rezidenți din stânga Nistrului au depus pentru cetățenie în 2019

În aprilie 2018 au fost introduse niște amendamente la legea cu privire la cetățenie care au simplificat considerabil procedura de recunoaștere a cetățeniei. Astfel, dacă în primele trei luni ale anului 2018 au fost documentați cu buletine de identitate 1596 de cetățeni din stânga Nistrului, în aceeași perioadă a lui 2019, numărul transnistrenilor a crescut la 2283. La capitolul pașapoarte, relația e de 3580 față de 3764. Tot în primele trei luni ale lui 2019 895 de persoane din stânga Nistrului au depus cerere pentru recunoașterea cetățeniei moldovenești. „Avem foarte multe persoane din stânga Nistrului care vor să fie recunoscute ca cetățeni ai Republicii Moldova”. Dacă persoana s-a născut după 1992 și deține doar pașaport transnistrean, pentru a fi identificată, este nevoie de mărturia a trei cetățeni ai Republicii Moldova. Acum un an, procedura de identificare se făcea prin instanța de judecată, iar procesul dura aproximativ un an. Acum procedura poate dura o singură zi.

Cum își reconfirmă cetățenia cei care s-au născut după 1992

Sergiu Vacari își amintește de cazul unei fete care a crescut într-o casă de copii din Transnistria. Acea fată nu avea nicio rudă apropiată, era absolut singură. Și, pentru că voia să obțină cetățenia moldovenească, cineva trebuia să o identifice în fața instanței de judecată. Casa de copii din Transnistria nu este înregistrată la Ministerul Justiției, de aceea nimeni de acolo nu putea să o reprezinte. Făcând căutările de rigoare, orfana și-a găsit propria mamă, biologică. „Acea femeie a venit la noi, a identificat-o pe fetiță și a documentat-o. Mama ei stătea deoparte, rece, străină. Ele nu s-au reunit”, spune Sergiu. Întâmplarea a avut loc înainte de amendamentele la legea cetățeniei. După noile reguli, acea fată orfană ar fi avut nevoie de mărturia a trei persoane care au cetățenia Republicii Moldova, fie din administrația casei de copii, fie colegi.

În așteptarea cetățeniei moldovenești

Transnistrenii întotdeauna au fost clienții oficiului de documentare. O perioadă veneau pentru bonurile patrimoniale și cereau cetățenie pentru a obține o bucată de pământ, apoi a fost o perioadă când toți au dorit cetățenia Federației Ruse și renunțau la cea moldovenească. Astăzi toți vor cetățenia Republicii Moldova. Persoanele cărora li se recunoaște statutul de cetățean al Republicii Moldova nu trebuie să depună jurământ și să demonstreze cunoașterea limbii române și a Constituției.

Stalin, invocat la Varnița

Ne întoarcem în hol și vorbim cu două femei din Transnistria care așteaptă rândul la pașaport moldovenesc. Ne cer actele de identitate, după asta cad de acord să vorbească. „Și ce vreți? Pentru ce vă trebuie asta?”, ne spun femeile rusofone originare din Tighina, privindu-ne cu suspiciune. „Voi o s-o întoarceți așa cum vă e convenabil vouă!”.

Video: Sandu Tarlev

Femeile au depus cerere la pașaportul moldovenesc ca să plece la rudele din Italia, care au emigrat acum 18 ani, fugind „de sărăcia din Moldova și Transnistria”. Le întrebăm dacă ar vrea ca Republica Moldova și regiune transnistreană să formeze un singur stat. Răspunsul vine prompt: „Nu, nu, nu! Nu cred că e necesar și corect!. Pentru că voi vreți în Europa, iar eu vreau în Rusia! Cred că numai Rusia va supraviețui și va putea să ne ajute!”, spune femeia care conchide că este nevoie de un Stalin, ca să-i pună punct pe oligarhii din Transnistria și Moldova. „Cine are nevoie de voi în Europa, goi, desculți, în fundul gol? Oameni de categoria a cincea, nici măcar a treia”, spune Tatiana Feodorovna, adăugând că ea are acasă o antenă parabolică desenată în culorile tricolorului rusesc și care prinde numai canalele rusești.

Localitatea Varnița rămâne cumva înțepenită între două lumi, cu oameni derutați și slăbiți de nevoi. „Transnistrenii” vin aici pentru cetățenia Republicii Moldova, iar locuitorii din Varnița se bucură de utilitățile mai ieftine din stânga Nistrului. Un lucru este cert, de fiecare dată când separatiștii au încercat să-și atribuie Varnița, locuitorii s-au opus și au izbutit.

Sursa: deschide.md

Citeste mai mult despre: reportaj, Republica Moldova, Transnistria, Varnita
Daca ti-a placut articolul, urmareste agentia de stiri rnews.ro pe facebook
Alte articole: