• Bucuresti 30º C
    Baia Mare 29º C
    Brasov 25º C
    Cluj-Napoca 27º C
    Constanta 25º C
    Craiova 28º C
    Galati 29º C
    Iasi 29º C
    Suceava 26º C
    Timisoara 28º C
  • 1 EUR = 4.6292 LEI
    1 USD = 3.9502 LEI
    1 GBP = 5.2748 LEI
    1 CHF = 3.9869 LEI
    1 HUF = 1.4510 LEI
    1 BGN = 2.3669 LEI
    1 JPY = 3.6046 LEI
  • Login
CELE MAI NOI | CELE MAI VIZIONATE | JURNALE
Ultimele stiri:  
= JURNALE =

OPINII Petru BOGATU // Tândală îl denunță pe Moromete la partid

02 Mai, 09:04

„M-am săturat de derbedei şi de ţoape!” exclamă Andrei Pleșu, exasperat de balamucul politic de la București. Într-un interviu pentru timpolis.ro, el vorbeşte despre aglomeraţia de semidocţi, agramaţi şi mârlani din avanposturile vieții publice românești.

Bogatu

Nu-și înțeleg rostul

Se vede că l-a ajuns cuțitul la os. „Oameni care nu-şi înţeleg rostul adevărat, oameni cu o instrucţie personală grav deficitară, oameni care cred că a ajunge într-o poziţie de putere înseamnă a ajunge într-o poziţie de profit”, spune Pleșu.

Bănuiesc însă că reputatul scriitor și filozof nu a aruncat de mult timp vreo privire peste Prut. Dacă făcea asta, se îngrozea de-a binelea. În comparație cu cea basarabeană, politica românească, cu toate defectele ei, i-ar fi părut, probabil, o oază de cumsecădenie, inteligență, omenie și seninătate!

Aveți boală pe demnitarii de tot felul de pe malul Dâmboviței? Vi se pare superficială, conjuncturală, infamă clasa politica de dincolo de Prut? De bună seamă, multă pleavă a fost amestecată în crema societății. Totuși, în comparație cu ciuma și cancerul politicii moldovenești, suferința politicii românești nu-i decât un guturai banal, poate o gripă în cel mai rău caz.

Dacă la București mucegaiul de pe scena politică provoacă iritații și reacții alergice, la Chișinău mizeria politicianistă curge gârlă, provocând zăpăceli și psihoze colective. Discursul public pendulează aici preponderent între sudalmă de cartier și bășcălie acră.

Calitățile morale și intelectuale ale politicienilor de dincoace de Prut în mare parte îi recomandă pentru o penitență în biserică sau pentru o ședință la psiholog. Le este însă contraindicat să conducă un stat.

Și nu vorbesc de vechea gardă, de politrucii și nomenclaturiștii, moșteniți de la aparatul sovietic de stat și partid, de înalții demnitari izvorâți direct din economia tenebră de la sfârșitul anilor 1980. Cu unele excepții care înfrumusețează regula, aceștia sunt incurabili. Cum însă timpul lucrează împotriva lor, ei constituie în prezent o minoritate pe cale de dispariție.

Aprodul Purice al oligarhiei decăzute

Alții la ora actuală dau tonul în Republica Moldova. Locul foștilor brigadieri și președinți de soviete raionale, ajunși peste noapte conducători de stat, l-au luat speranțele vieții publice care au urcat în vârfurile ierarhiilor politice pe coama așteptărilor  populare de schimbare și reînnoire.

Și aceștia nu au stagnat. N-au bătut pasul pe loc. Au păstrat, multiplicat și au perfecționat vechile scheme mafiote ale predecesorilor ieșiți din cărți.

Întruchiparea tinerei generații de politicieni este un fost prim-ministru care, între două partide de sex în dricul orelor de lucru, îl suna pe Băsescu ca să vadă cocota din pat cât de tare e. Tot el, după ce se îmbrățișa cu Angela Merkel pe aeroport, pleca  pe calea aerului la Moscova ca să discute cu Putin cum poate bloca cel de-al Treilea Pachet Energetic European.

Noul val de politicieni își găsește expresie, neîndoielnic, și în metamorfozele uluitoare ale unui fost procuror  care, anchetând fărădelegile unui cleptocrat notoriu, s-a îmbogățit miraculos peste noapte. Pentru asta a trebuit să execute un truc magic. S-a dat peste cap și s-a transformat din acuzator în avocatul și finul respectivului cleptocrat. Azi acest Aprod Purice al mafiei debarcate  s-a pricopsit cu un partid „antioligargic” care luptă din răsputeri să readucă la putere oligarhul scăpătat în locul oligarhului cel rău.

Eșichierul este doldora de  farsori fără scrupule, de fripturiști orgolioși fără decență și fără vreo vocație de a conduce o autoritate publică. Niște oameni care nu au făcut nimic în viața lor s-au cățărat sus și ne dau lecții de europenism și democrație liberală.

Nu e de mirare că așa-zisa viață politică de la Chișinău este țigăneală curată. Calomnia, loviturile sub centură, atacul la persoană și lucrătura pe la spate – acesta este arsenalul  noilor idoli ai publicului credul.  Nu strategii naționale de descentralizare, nu proiecte de dezvoltare rurală,  nu programe de reforme structurale, nu soliții originale pentru educație sau sănătate – doar împroșcarea cu noroi în oponenți. Asta-i tot la ce le stă mintea.

Rămâi perplex ori de câte ori aceștia deschid gura. Limbaj de lemn. Exprimare de școlar chiulangiu. Gândire de târgoveț palavragiu.

Vinde castraveți grădinarului

Să-l luăm pe Andrei Năstase, platformistul înflăcărat care se pretinde candidatul comun al dreptei în alegerile locale din Chișinău.  Acesta a recidivat lamentabil. S-a produs pentru a doua oară în genul delațiunii publice postmoderniste.

Prima dată a pârât presa de la Chișinău la Guvernul României. L-a denunțat pe Ilie Moromete la partid, ca să zic așa. Crezând însă că nu-i destul ceea ce a făcut, s-a gândit că trebuie să bată la ușa instituțiilor internaționale.

Așa a ajuns Andrei Năstase să se facă de râs în toată lumea, vânzând castraveți grădinarului. A scris un denunț la UE, OSCE, Consiliul Europei, corpul diplomatic etc. Obiectul plângerii este același, bineînțeles.

Denunță  mass-media că-l critică, că-l deranjează, că-i nedreaptă cu el și cere insistent să se ia măsuri de urgență împotriva acesteia. Nu concretizează care anume, ce-i drept. Lasă la latitudinea Comisiei Europene, pesemne, să aleagă botnița potrivită pentru jurnaliștii pe care nu-i poate suferi.

Nu este Andrei Năstase nici primul și nici ultimul politician căruia nu-i place mass-media, firește. Și Trump își varsă veninul adesea pe jurnaliști în postările sale de pe Twitter.  Până la un punct, oamenii politici pot fi înțeleși. Presa nu-i menajează, iar ei nu au niciun motiv s-o adore. Și asta e bine. Așa funcționează o democrație normală.

Trump însă nu scrie denunțuri la ONU, cerându-i să închidă New York Times. Asta face diferența între politicienii din afară și Andrei Năstase care, precum Tândală, calcă  prin gropi, ferm convins fiind că-i pe drumul cel drept. Liderul Platformei DA reclamă nu știrile false, ci părerile unor comentatori despre persoana sa. Cu alte cuvinte, cere de fapt organizațiilor internaționale să reintroducă delictul de opinie.

Sună ca o anecdotă, dar asta e. Andrei Năstase îi reproșează, de exemplu, lui Nicolae Negru că acesta îl consideră  „sculă oligarhică”. Pe Iulian Chifu îl pârăște pentru o analiză în care autorul  îl caracterizează drept „cel mai urât și controversat candidat al opoziției pro-europene. Se bate pentru locul trei în Chișinău”.

Voi preciza că delictul de opinie presupune o vină/un oprobriu pentru un punct de vedere exprimat public vis-a-vis de un subiect. Astfel de acuzații la adresa jurnaliștilor sau scriitorilor într-o democrație sunt excluse. Delictul de opinie există doar în dictaturi de genul Iranului, Coreei de Nord, Cubei sau Birmaniei. Andrei Năstase, în necunoștință de cauză, dorește să avem și noi pacostea asta în codul penal.

Nu aș vrea să fiu înțeles greșit. Nu afirm că toți politicienii noii generații ar fi o apă și un pământ. Sunt destule figuri promițătoare printre ei. Însă impresia generală pare dezolantă.

Scena  politică de la Chișinău este burdușită cu impostori zburdalnici, profitori șmecheri și ageamii belicoși. Nerușinarea, parvenirea, ipocrizia și nerozia lor ne jignesc inteligența. Ce caută ei, vorba lui Andrei Pleșu, în poziția aia?

Sursa: deschide.md

Citeste mai mult despre: alegeri, Petru Bogatu, Republica Moldova
Daca ti-a placut articolul, urmareste agentia de stiri rnews.ro pe facebook
Alte articole: