Amânare caragialească

Indiferent câți participanți a avut, manifestația de duminică s-a terminat în coadă de pește. Amânarea caragialească a protestelor până la finele lunii august a stârnit nedumerire și comentarii ironice.

Pe rețelele sociale și în mass-media s-a făcut bășcălie pe seama lui Andrei Năstase. Unii autori au persiflat că el și camarazii săi au intrat în vacanță și tocmai de aceea și-a luat o pauză și Mișcarea Populară de Rezistență Populară, constituită pe parcursul demonstrației de stradă.

Nu-i exclus ca liderul PDA de bună seamă să viseze marea. S-ar putea să-și dorească să meargă la băi. El chiar a mărturisit recent că ar avea dreptul la un concediu de vară.

Numai că anunțarea următorului miting tocmai pentru ziua de 26 august nu are nicio legătură cu setea de repaus.  Deloc întâmplător, după consumarea protestului, Maia Sandu și Andrei Năstase au ajuns nu pe plajă, ci la Bruxelles.

Răgazul pe care și l-au luat liderii opoziției are două cauze serioase. Să le luăm pe rând.

Protestul a dat chix

Prima cauză a amânării protestelor este eșecul manifestației de la 1 iulie. Protestul s-a dovedit a fi prea „subțire” în raport cu obiectivele anunțate.

Tocmai de aceea, opoziția s-a văzut silită să umfle cifrele participanților, trădându-și astfel slăbiciunea. După cum menționează și Nicolae Negru în Ziarul Național, imaginile filmate cu drona arată că la protest au participat între 7 și 10 mii de persoane, ceea ce nu-i puțin, dar nici nu-i destul pentru o acțiune care își propune răsturnarea guvernului.

O explicație a numărului de manifestanți sub așteptări ar fi discrepanța între lozinca radicală „Oprim dictatorul!” și revendicările relativ modeste: validarea alegerilor, anularea votului mixt și demisia președintelui Curții Supreme de Justiție. E cam puțin pentru demolarea tiraniei care a capturat statul, nu-i așa?

Un protest civic, izvorât din inimile oamenilor, deși își permite niște hiperbole, trebuie să fie, totuși, conectat la realități, nu la basme. Când îi vorbești cetățeanului despre dictatură într-un regim parlamentar cu presă mai mult sau mai puțin liberă, fără deținuți politici și lagăre de concentrare, riști să nu fii luat în serios.

Toate acestea au scăzut credibilitatea organizatorilor protestului. Numărul cetățenilor indignați de invalidarea alegerilor depășește cu mult, bineînțeles, procentul votanților lui Andrei Năstase. Cu toate acestea, majoritatea dintre ei nu au dat crezare sloganurilor îndoielnice lansate de liderul PDA și, după toate probabilitățile, nu l-au urmat.

O altă explicație a dezinteresului oamenilor față de acțiunea PDA ar fi scoaterea din ecuația protestatară a partidelor unioniste. Cu toate că s-au solidarizat cu mișcarea populară pentru validarea alegerilor, reprezentanții acestora nu au fost lăsați să vorbească.

Putem spune că a fost o manifestație cu ușa încuiată pentru unioniști. Ca să participe, ei s-au văzut siliți să uite de aspirațiile lor naționale, prefăcându-se că nu urmăresc altceva decât lupta cu odiosul regim oligarhic. Deși o parte dintre unioniști găsesc scuze pentru antiunionismul lui Andrei Năstase și continuă să-l însoțească, cei mai mulți dintre ei se vede că s-au distanțat de el, ceea ce a redus considerabil numărul participanților.

Nepotrivirea de obiective

A doua cauză care a dus la amânarea protestelor este nepotrivirea dintre scopurile anunțate ale organizatorilor acțiunii  și strategiile europene din viitoarele alegeri parlamentare. Trebuie că îndemnurile la „revoluție”, la luptă cu „dictatura” i-au făcut să intre la griji până și pe partenerii occidentali ai PAS și PDA. Nu degeaba, Maia Sandu și Andrei Năstase, după încheierea manifestației populare,  au plecat la Bruxelles.

Vorba e că în ajunul protestelor, Ambasadorul SUA la Chișinău, James Pettit, căuta să-i coboare cu picioarele pe pământ pe liderii opoziției extraparlamentare. Consternat de jurămintele lor că nu vor face niciodată coaliție cu Plahotniuc, șeful misiunii diplomatice americane atrăgea atenția asupra faptului că la ora actuală, de bine de rău, cursul european este menținut de Partidul Democrat. În plus, spunea el, este limpede că după viitoarele alegeri un guvern prooccidental fără PDM va fi imposibil de format.

Mesaje tranșante au venit de la Washington cu ocazia vizitei peste Ocean a premierului Pavel Filip și a președintelui Parlamentului Andrian Candu. Președintele Camerei Reprezentanților a Congresului SUA, Paul Ryan, de exemplu, a avertizat asupra riscurilor mari de imixtiune rusă în viitoarele alegeri parlamentare din Republica Moldova. De aceea, a precizat el fără echivoc, Statele Unite vor oferi Chișinăului un ajutor multidimensional.

Semnale similare vin și din UE. Structurile europene îndeamnă la dialog toate forțele prooccidentale pentru a nu periclita vectorul de politică externă a Republicii Moldova după alegerile parlamentare. Cu alte cuvinte, deși se arată dezamăgite de deciziile judecătorești de a invalida scrutinul din Chișinău, aliații occidentali ai Chișinăului, perfect conștienți de pericolul rusesc, nu doresc destabilizarea situației în urma unor lupte intestine dintre forțele proeuropene.

Privite din acest unghi, încercările PDA de a elimina cu orice preț unioniștii din jocul politic și de a-și centra viitoarea campanie electorală exclusiv pe un conflict virulent și ireconciliabil cu PDM ridică semne de întrebare. Planează tot mai multe suspiciuni asupra scopurile adevărate ale lui Andrei Năstase care în aceste condiții nu-i exclus să fie altele decât menținerea cursului european.

Sursa: deschide.md