Cum e pervertită ideea de protest

Potrivit principiului oglinzilor din sociopsihologie, în acțiunile și faptele oamenilor se reflectă felul lor de a fi, de a gândi și de a înțelege lucrurile. Cu alte cuvinte, relația lor cu ceilalți, cu lumea de primprejur devine până la urmă oglinda care arată cine sunt ei înșiși.

Tocmai asta se vede cu prisosință astăzi pe scena politică de la noi care se aseamănă pe zi ce trece tot mai mult cu teatrul absurdului. Maia Sandu și Andrei Năstase scandează împreună cu sprijinitorii lor „Jos Plahotniuc!” și „Jos oligarhia!”, iar Ilan Șor și simpatizanții săi, în contrapartidă, le ies în cale, țipând din toți rărunchii  „Jos Țopii!” și „Jos mafia lui Filat!”.

Primarul Orheiului, desigur, nu face altceva decât să însceneze parodii la mitingurile organizate de PAS și PDA. Glumele sale grobiene, amenințările agresive că-și va bate adversarii politici cu cureaua de la pantaloni și se va răzbuna pe ziariști nu mai par a fi doar subiecte de anecdote. El se erijează și, recunosc, nu fără succes, într-un lider pe dos sau, dacă vreți, pidosnic, manifestațiile sale de stradă arătând cum poate fi pervertită ideea de protest politic.

Cui pe cui se scoate

Dar numai Șor este de vină oare că demonstrațiile de stradă se transformă în mahalagisme ordinare? Mi-e cam teamă că nu. Imitațiile manifestațiilor PAS și PDA sunt posibile pentru că acestea din urmă se pretează caricaturizării.

Mesajul rudimentar, simplist și rectiliniu al opoziției extraparlamentare, construit exclusiv pe ura față de Plahotniuc, fără un program rezonabil și temeinic fundamentat, fără  soluții și alternative, este lesne de mimat și de sucit, obținând astfel efecte comice. Ca rezultat, Ilan Șor, jucând rolul escrocului carismatic Ostap Bender, fără mare efort, transformă într-un bâlci manifestațiile PAS și PDA.

Mecanismul e simplu ca ABC-ul. Și-i primitiv, totodată, ca dracul. Contramanifestanții preiau temele, motivele și mijloacele manifestanților și le întorc pe dos, acționând conform principiului cui pe cui se scoate.

Iată că și PDM-ului i-au reușit  atare acțiuni la Soroca, Nisporeni și Ungheni. Celor circa 100 de aderenți gălăgioși și transpirați ai opoziției care se înghesuiau unii într-alții, puterea a opus alți 200 de contramanifestanți la fel de vocali și asudați. S-au scuipat și s-au înjurat reciproc până s-au plictisit și s-au împrăștiat dezgustați care încotro.

Jalnică priveliște, caraghioasă situație. Acțiunea politică a coborât pe plaiul nostru mioritic până la genunchiul broaștei.

Un ping-pong ieftin

Și în România PSD organizează contramanifestații împotriva protestelor în chestiunea legilor justiției. Dar acolo avem de a face cu abordări politice principiale și diametral opuse. Cu viziuni diferite asupra statului de drept.

Opiniile protestatarilor sunt contestate de guvernare, nu însă și ridiculizate, pentru că nu-i posibil așa ceva. Mișcarea populară în apărarea DNA și a separației efective a puterilor în stat se bazează pe argumente riguroase pe care partidul de guvernământ nu are cum să le neglijeze apriori, văzându-se silit să polemizeze și să-și apere poziția.

La Chișinău însă controversa dintre guvernare și oponenții ei pare să fie un ping-pong ieftin. Totul se reduce la disputa pe tema unde sunt mai mulți bandiți, în sânul puterii sau în mijlocul opoziției? Or adevărul, fiind mai mult logică și geometrie, nu poți să-l afli doar din calculul aritmetic.

Oglinzile pe care ți le creezi

Lumea dă vina pe Șor, întrebându-se ce caută el în libertate. Acesta, bineînțeles, nu merită nicio clemență. E un hoț de drumul mare care, potrivit propriilor mărturisiri, a sustras personal din bănci nu mai puțin de un sfert de miliard de dolari.

Faptul că-i încă primar la Orhei, că a împânzit Republica Moldova cu magazine sociale pe care le finanțează din surse obscure, că are neobrăzarea să se posteze în fruntea unor pretinse demonstrații de stradă este de-a dreptul revoltător. Numai la noi e posibil așa ceva. Nerușinarea lui ne jignește inteligența.

Locul său, precum și al celorlalți tâlhari ale căror nelegiuiri vor fi probate, este după gratii, desigur. Numai că se înșală liderii manifestațiilor crezând că fără el nu vor fi alte contramanifestații și totul va merge ca pe roate. Iluzii.

Ilan Șor nu-i decât oglinda în care se privesc acum și politicienii opoziției, și cei ai puterii. Nu va fi el, se va găsi altcineva, pentru că acesta nu-i un simplu pușcăriabil. E reflectarea degradării și falimentului unui stat numit Republica Moldova.

Nu poți  sparge toate oglinzile pe care ți le creezi. Viclene, scrie Herta Müller, acestea văd înăuntrul tău.