Oul lui Columb

Liderul PDM, Vlad Plahotniuc, a anunțat că majoritatea parlamentară va însărcina Comisia Juridică a Parlamentului să elaboreze în proiect de amendare a Constituției  „care ar permite ca judecătorii de astăzi înainte să fie aleși de popor”.  Astfel, potrivit lui, vor fi spulberate suspiciunile că „unele grupuri de interese ar interveni în actul justiției”.

Ideea democraților face valuri în cercurile politice, în mediul experților și în mass-media.  Unii o susțin, alții o acceptă cu rezerve, cei mai mulți însă o blamează.

Oricum, PDM demonstrează o dată în plus că are o agendă politică pe care știe s-o impună dezbaterii publice, să trimită mesaje comprehensibile, să lanseze inițiative ce surprind, iar uneori chiar șochează.

Introducerea sintagmei „integrare europeană în Constituție”, reforma sistemului de pensii, reducerea drastică a numărului de ministere, proiectele „Prima Casă” și „Drumuri bune pentru Moldova”, legea antipropagandă, abordarea problemei retragerii trupelor ruse la Adunarea Generală a ONU sunt doar câteva dintre acțiunile întreprinse de partidul de guvernământ  în ultimul timp. Oponenții au catalogat aceste inițiative ca fiind „populiste”, o etichetă la modă acum în presa mainstream de pe mapamond.

Cred că e o caracteristică nedreaptă. Populism înseamnă a face promisiuni frumoase, dar utopice, a trasa obiective atrăgătoare, dar irelevante sub aspect practic. Or, eliminarea privilegiilor din sistemul de pensionare, de exemplu, este un lucru și necesar, și de neamânat, și pe deplin realizabil.

Pretinsul populism adesea nu-i decât o soluție atractivă, dar fezabilă, pe care nimeni nu a îndrăznit să o propună. Altfel spus, uneori avem de a face cu oul lui Columb, un lucru aparent complicat care se dovedește a fi și potrivit momentului, și accesibil, și realist.

Trece printr-o situație similară și ultima propunere a PDM de a alege judecătorii direct de către cetățeni. Această inițiativă este de asemenea taxată drept populistă și luată în răspăr nu doar de oponenții politici, ci și de majoritatea experților independenți.

Argumentul cel mai des invocat împotriva ideii lansate de democrați este faptul că în UE magistrații primelor instanțe sunt numiți, nu aleși. Sunt de acord că, privită din acest unghi, inițiativa PDM ridică mai multe întrebări.

Independenți și față de guvernanți, și față de guvernați

La ora actuală, judecătorii sunt aleși de popor în câteva democrații selecte din afara Uniunii Europene. Cele mai concludente exemple sunt SUA, Elveția și Japonia.

Țările UE au preluat modelul englez de desemnare a judecătorilor. În Regatul Unit, în mod tradițional, aceștia sunt instalați în funcție printr-un decret regal. În republici, de regulă, ei sunt numiți de președinți la sugestia forurilor superioare ale magistraților.

Procedura europeană de desemnare a judecătorilor pune accentul pe meritocrație. Aceștia nu sunt politicieni ca să promită în alegeri luna de pe cer și marea cu sarea. Ei trebuie înainte de toate să dovedească pricepere, competență și, nu în ultimul rând, independență nu numai față de puterea politică, ci și față de opiniile majorității populației.

Judecata dreaptă este solomonică, nu electorală. Cei mulți pot greși. În atare condiții, este normal ca un judecător să-și ia o distanță de precauție nu doar față de guvernanți, ci și față de guvernați.

Așa fiind, ideea PDM va stârni critici și acasă, și în Europa. Nici nu-i de mirare. UE caută să implementeze propriile modele de organizare a sistemului politic în țările asociate. Și acest fapt este absolut firesc.

Iese din tipare

Totuși, haideți să nu ne grăbim să dăm cu piciorul în inițiativa PDM, chit că pare vulnerabilă în multe privințe,  înainte de a vedea care-i sunt rosturile. Ce se urmărește prin alegerea magistraților direct de popor?  Perfecționarea competenței judecătorilor? În niciun caz. Se dorește eliminarea percepției că puterea judecătorească ar fi subordonată puterii politice.

De bună seamă, dependența magistraților față de guvernare este hiba cea mare a justiției autohtone. Din păcate, profesionismul judecătorilor nu poate să înfrângă plecăciunea lor la portofelele politice.

În aceste împrejurări, se impune o reformă radicală care poate că ar trebui să iasă din tiparele obișnuite.  E nevoie de un sistem capabil să elibereze judecătorii din sclavia politică.

Are dreptate Alexandru Tănase care consideră că inițiativa PDM nu-i decât „o încercare de a găsi o soluţie mai puţin ordinară la acele grave probleme cu care se confruntă justiţia moldovenească. Această iniţiativă, de fapt, implicit, recunoaşte eşecul eforturilor de reformă”.

În SUA, când s-a decis alegerea judecătorilor de către popor, s-a urmărit să se realizeze efectiv, nu formal, separația dintre puterile care fac legi și puterea care aplică legi, adică dintre Congres și Guvern pe de o parte, și justiție, pe de alta. Acest sistem funcționează și astăzi peste Ocean tocmai pentru că „tirania majorității”, vorba lui Alexis de Tequeville, asigura independența judecătorilor.

Trebuie făcut ceva

Totodată, diferențele dintre SUA și Europa, mai cu seama Europa de Est, sunt uriașe. Pentru americani libertatea individuală și, deci, responsabilitățile civice ce decurg de aici, sunt priorități absolute și intrinsece. Spre deosebire de noi, ei s-au descotorosit de mult de cutumele patriarhale și cele paternaliste. De aceea, experiența Statelor Unite trebuie preluată cu prudență.

Există riscul, în cazul în care judecătorii primelor instanțe să fie aleși prin sufragiul universal, să se erodeze profesionismul magistraților. Nu-i exclus ca electoratul nepregătit să fie manipulat de forțele politice.

Rămâne de văzut dacă PDM are și un plan care ar dezamorsa posibilele efecte adverse ale inițiativei sale. Să așteptăm detalierile. Este normal să cunoaștem miezul, tabla de materii ale proiectului înainte de a ne pronunța categoric asupra calităților acestuia.

Până una-alta, un lucru este cert. Trebuie făcut ceva pentru a emancipa justiția, iar acest fapt reclamă primeniri tranșante și viziuni ieșite din comun.