• Bucuresti 32º C
    Baia Mare 27º C
    Brasov 25º C
    Cluj-Napoca 26º C
    Constanta 28º C
    Craiova 32º C
    Galati 31º C
    Iasi 30º C
    Suceava 27º C
    Timisoara 31º C
  • 1 EUR = 4.6562 LEI
    1 USD = 3.9954 LEI
    1 GBP = 5.2019 LEI
    1 CHF = 4.0019 LEI
    1 HUF = 1.4298 LEI
    1 BGN = 2.3807 LEI
    1 JPY = 3.5534 LEI
  • Login
CELE MAI NOI | CELE MAI VIZIONATE | JURNALE
Ultimele stiri:  
= JURNALE =

OPINII Iulian Chifu// Voronin, un statalist mult mai credibil decât prorusul Dodon

20 Martie, 14:29

Polit-tehnologii ruși care guvernează de la Moscova campaniile pro-ruse din Republica Moldova, cu precădere pe cele ale PSRM și Igor Dodon, au avut o serie de gafe majore în primul an de mandat al președintelui pro-rus.

Iulian Chifu

Mai întâi au creat o supra-expunere care a deranjat și determinat respingerea sa pe baza agitației excesive și neuzuale la nivelul publicului mai domol din stânga Prutului. Apoi au împins acțiunea și afirmațiile publice ale lui Igor Dodon spre extremă. Cele 7-8 vizite oficiale, private, neoficiale și de vacanță în Federația Rusă depășesc ca număr toate vizitele prezidențiale în alte destinații, iar discursul pro-rus și asumarea intereselor ruseîn Republica Moldova l-au împins pe Dodon în extremă, de unde cu greu se căznește să revină de vreo 6-9 luni.

Testul și direcția următoare a fost revenirea la moldovenism, ca marcă a asumării posturii de președinte. Numirea Anului 2018 drept Anul Ștefan cel Mare, chiar în anul Centenarului Statului Național Unitar român, ca și contrapondere la acesta, apoi producerea făcăturii aceleia de film moldovenist în 3 episoade de către autori vădit pro-ruși, nu au putut compensa căderea în extrema pro-rusă, mai ales că s-a suprapus peste repetatele suspendări datorate refuzului îndeplinirii atribuțiilor constituționale ca președinte de către Igor Dodon, prevederi care-i permit să respingă o singură dată o numire sau promulgarea unei legi. Pe de altă parte, abordarea moldovenismului de factură sovietică drept ideologie nu l-a îndepărtat suficient de Moscova și de fostul imperiu, pentru a-l ajuta să dobândească aura de președinte al statului Republica Moldova.

Pasul trei l-a reprezentat redesenarea posturii moldoveniste prin migrarea de la moldovenismul etnic de sorginte sovietică – există două popoare distincte, român și moldovenesc, diferite pentru că al doilea ar fi etnic legat de ruși și slavi, iar cultura e din același trunchi – la moldovenismul statalist. O migrare creată de experții ruși în comunicare pe baza studiilor sociologice calitative și a nevoii de a se îndepărta de extrema reprezentării strict a intereselor rusești, care-l fac inacceptabil chiar și celor auto-declarați moldoveni, nu români ca identitate, pe baza pregătirii, propagandei absorbite și a fondului cultural dominant în educație și instrucție. Moldovenismul statalist nu mai neagă legătura de sânge și apartenența la același neam, românesc, dar introduce elementele de apartenență la un stat distinct, Republica Moldova, care dau marca construcției unei așa-numite “națiuni civice”. Abordarea este mai digerabilă, doar că excesele, necunoașterea și alunecarea lui Igor Dodon se îndreaptă din nou spre moldovenism etnicist și spre extrema pro-rusă și ideologia moldovenistă a lui Stalin și Artiom Lazarev sau Vasili Stati. Iar declararea anului Ștefan cel Mare pentru a determina o contrapondere la Anul Centenar, în mod obligatoriu îl împinge spre abordări istoriciste reprobabile și greu digerabile. Deci nici această abordare nu a putut fi definitorie. Instabilitatea convingerilor și amestecătura de curente în timp scurt nu-l ajută deloc pe Igor Dodon.

De aceea gândirea experților în comunicare ruși au identificat o nouă oportunitate de legitimare ca apărător al statului Republica Moldova prin formularea unui moldovenism statalist anti-unionist. Pornirea unei părți a populației Republicii Moldova spre unionism a generat posibilitatea ca Dodon să îmbrățișeze o formulă de a combate acest curent, renunțând – a făcut-o chiar de la preluarea mandatului – la statutul de Președinte al tuturor cetățenilor Republicii Moldova și alegând să fie doar președintele celor care l-au votat, acum respingându-i pe cei care au opțiuni unioniste.

Și aici abordarea intră în spații greșite. Asta pentru că Igor Dodon se bate cu morile de vânt, și, în viitorul foarte apropiat, va realiza că cetățenii săi vor privilegia tot declarațiile și slujul făcut către Moscova și nu lupta sa statalistă – moldovenistă de pe poziții anti-unioniste. Apoi Dodon nu are, de fapt adversar, pentru că nu s-a personalizat pe deplin curentul unionist în Republica Moldova. PUN și Traian Băsescu au sprijin public redus, iar unionismul este mult mai larg și răspândit în numeroase alte partide. Apoi lupta cu un partid de 2-3-5% sau cu fostul președinte român, luându-i cetățenia moldovenească pentru a nu-l avea drept contracandidat, este o dovadă de slăbiciune și una descalificantă. Din contra, atacurile ridică și consacră PUN și pe fostul președinte în sondaje, fără a determina polarizări alături de Igor Dodon în susținerea anti-unionismului decât vechii combatanți cunoscuți pro-ruși.

Mai mult, Igor Dodon a realizat târziu capcana, ba chiar a alunecat azi pe coaja bananei pe care chiar el a mâncat-o, într-un interviu pentru Europa Liberă, acolo unde acuză România de sprijin pentru unionism, într-o formă voalată, și susține că România ar deveni astfel principalul dușman al Republicii Moldova. Era imposibil să nu facă această gafă și să nu alunece spre românofobia pe care Dodon a mai exercitat-o deja cu numeroase alte ocazii, dar abordarea e deplin descalificantă. El nu a putut rămâne în haina de combatant al unionismului de pe pozițiile rivalității față de Traian Băsescu și PUN, ca să nu mai vorbim despre primarul din Băcioi care l-a cam ridiculizat. Deci bătălia anti-unionistă era penibilă pentru el, l-a adus la un nivel extrem de jos și descalificant pentru un președinte. Iar ridicarea ștachetei l-a definit drept românofob și deja un președinte care declară un stat vecin, unul din cele două în care oricum nu intră decât ca turist, România, drept principalul dușman al statului pe care-l conduce.

Incalificabil! Și descalificant, încă o dată. Dodon a căzut în propria capcană, și nu știu cum vor întoarce specialiștii în comunicare și gafa asta pentru a-l readuce pe o zonă echilibrată și de centru, odată ce românofobia și abordarea pro-rusă intră în aceeași haină la Chișinău și-l redefinesc tot prin extremă pe președintele socialist pro-rus, cu efect direct și asupra partidului său.

 

Sursa: deschide.md

Daca ti-a placut articolul, urmareste agentia de stiri rnews.ro pe facebook
Alte articole: