• Bucuresti 2º C
    Baia Mare 9º C
    Brasov 2º C
    Cluj-Napoca 6º C
    Constanta 10º C
    Craiova 3º C
    Galati 2º C
    Iasi -1º C
    Suceava -2º C
    Timisoara 7º C
  • 1 EUR = 4.6662 LEI
    1 USD = 4.0794 LEI
    1 GBP = 5.2488 LEI
    1 CHF = 4.1096 LEI
    1 HUF = 1.4518 LEI
    1 BGN = 2.3858 LEI
    1 JPY = 3.6268 LEI
  • Login
CELE MAI NOI | CELE MAI VIZIONATE | JURNALE
Ultimele stiri:  
= JURNALE =

Iulian CHIFU // Să ne ținem de neamuri!

07 Septembrie, 13:31

Liniile roșii în politica externă a României față de Republica Moldova

Chifu

Politica este arta posibilului. Politica externă este forma stabilă, poate cea mai stabilă și mai de continuitate politică publică a unui stat, și ea implică o latură foarte specială și înalt pregătită de funcționari, de elită, diplomații, capabili de negocieri și subtilități, cu o adâncă cunoaștere, care sunt, prin definiție, creativi și flexibili.Și nu acceptă în nici un caz ideea unor linii roșii, a unor limite. Totuși, ei trăiesc zi de zi în limitele mandatelor date de politicieni, care trasează interesele și obiectivele oricărui demers de acest fel. De aceea cred că nu e inutil să vorbim azi despre liniile roșii în politica externă, mai ales când e vorba despre Republica Moldova.

Republica Moldova nu e un stat oarecare pentru România. Asta pentru că majoritatea este alcătuită din români. Din rude directe. Cu cetățeni români în mare măsură, cu cetățenia redobândită. Asta antrenează responsabilități, dar nu fac ostatecă România doleanțelor oricărei guvernări a Republicii Moldova.

Responsabilități asumate, chiar peste multe din doleanțele contribuabililor români pentru ei înșiși, dar nu condiționări. Așa cum relația nu incumbă obligații directe, altele decât morale, pentru Republica Moldova. Primești sfaturi, ești sprijinit, ți se spune ce e mai bine, dar e treaba ta dacă mergi înainte și vrei să greșești, mai mult, să persiști în greșeală. Și da, și România are propriile sale angajamente externe, care sunt lege și limitează orice și-ar propune să facă în Republica Moldova, dacă aceasta nu respectă ea însăși propriile angajamente europene sau față de statele și regulile democratice.

Revenind la liniile roșii, prima și cea mai importantă este protecția cetățenilor români și a etnicilor români, a majorității, indiferent că ea se autoidentifică români sau moldoveni. La orice discriminare împotriva celor cu cetățenie română sau a celor care se autoidentifică români sau a celor care SUNT români stârnește reacții vehemente la București precum eliminarea lor programatică din administrație sau chemarea ambasadorului când cetățenii sunt blocați la frontieră sau când cetățenilor Republicii Moldova ce se revendică unioniști li se interzice sau limitează să-și exercita opțiunile inclusiv pe această dimensiune, a liberei afirmări a unei idei unioniste. Firește cu respectarea legii, așa cum reiese din comunicatul Ambasadei României la Chișinău, nu trântindu-se pe jos sau provocând organele de ordine sau, Doamne ferește, ciocnindu-se și ultragiind autoritatea. Dar apărându-și drepturile și părerile, opiniile, manifestând public în afirmarea lor, în mod legal.

A doua linie roșie, poate legată cumva de prima, este netolerarea amestecului în treburile interne. E vorba despre formule de implicare în politica din România și adoptarea de parti-pris-uri în disputele de la București, așa cum a făcut, altădată, premierul Iurie Leancă în emisiune alături de omologul Victor Ponta înjurându-l pe Președintele Traian Băsescu. Sau cum mai fac unii și astăzi, plasându-se partinic împotriva Guvernului României pentru că are o anumită culoare politică.

Relațiile între partide și în familiile politice sunt binevenite, adâncesc cooperarea dar a invoca faptul că România nu te ajută sau că România ți-e dușman de pe poziții partinice, implicând poziții politice și relații de partid, e inacceptabil.

În România, politica față de Republica Moldova e aceeași, e în continuitate, iar statul nu susține un partid sau altul, chiar dacă un partid aflat la guvernare va întări, poate, relațiile cu partenerul său politic. Iar partidele se aliază, în orice formulă, în majorități și la guvernare, așa încât dacă astăzi sunt rivale, mâine pot fi parteneri și aliați, partidele românești sunt mature și nu amestecă lucrurile, interesele naționale și politica externă fiind, în liniile definitorii, continuă și predictibilă. Și în Republica Moldova, o dispută politică de azi, mâine ar putea fi o alianță. Nu exportăm și e în interesul tuturor, ca disputa internă să nu zboare peste hotare. Cu toate avertismentele pentru respectarea angajamentelor și a regulilor democrației.

Al treilea element pentru liniile roșii este lipsa de deferență și respect. Un partener nerecunoscător, indiferent de culoarea politică, este inacceptabil, la fel ca și hoția de stat sau privată din fondurile destinate proiectelor convenite sau luatul de prost al finanțatorului extern, care a îmbrobodit și păcălit.

Diplomația poate să aleagă să se uite în altă parte, la un moment dat, dar totul rămâne în memoria statelor, ca și acțiunea Curții de Conturi și a DNA pentru oficialii români care semnează bani prăduiți în stânga Prutului. E o chestiune de bun simț și respect să nu te îmbogățești tu, oficial, din ce primești ca dar pentru populație, pentru cetățean, pentru instituții, pentru stat.Firește că vorbim de o linie roșie și atunci când intervine, în mod cronic, neascultarea sfaturilor, ignorarea lor, ignorarea constantă a avertismentelor, sau a rugăminților partenerului tău. Când primești sprijin pe toate direcțiile iar partenerul tău, prietenul tău, susținătorul tău cel mai important îți spune și explică ce se întâmplă și ce ar trebui să faci, dar tu ignori totul, repetat, firește că de la un punct nu te poți aștepta ca totul să curgă la fel de lin. Iar când intri și în profunzimea unor interese ale sale și le distrugi, când alterezi perspectiva europeană a Republicii Moldova, de exemplu, firește că și reacția de reținere va fi proporțională încălcării unei linii roșii care e politică externă a României de ani de zile. Drumul european al Republicii Moldova, integrarea ei europeană, nu reunificarea cu Republica Moldova, ca să ne înțelegem, e constanta politicii externe românești și nu s-a schimbat de la recunoașterea independenței. Dacă ar fi fost altfel, Bucureștiul nu ar fi recunoscut independența Republicii Moldova.

În fine, e inacceptabilă la București promovarea teoriei moldovenismului de sorginte sovietică, în orice variantă. Inclusiv cele stataliste de tip Casa Noastră Republica Moldova a agrarienilor și inter-frontiștilor socialiști, nici cea a lui Voronin, nici moldovenismul pro-rus al lui Dodon.

Și nici măcar aberația numită „națiune civică moldovenească” pe care o propagă la Chișinău unii europeni. Moldovenismul europenist e inacceptabil la București, pentru că într-un stat cu o majoritate clară românească, indiferent de autoidentificare ca român sau moldovean, crearea unei națiuni artificiale civice moldovenești, acum cu iz european, e o monstruozitate artificială, o făcătură care jignește tocmai baza relației speciale între România și Republica Moldova.

Nu-i vorba, că asemenea constructe au încercat și alții, cu instrumente infinit mai importante. Crearea poporului sovietic a avut la bază mijloacele represiunii sovietice, a colectivizării, a deportărilor elitelor din Basarabia, de toate facturile, politice, culturale, economice, până la țăranii harnici și mai avuți.

Și totuși, în 1985, la 40 de ani de la ocupație, când a fost lansată Perestroika și Glasnosti, românii basarabeni lăsați să se exprime liber, au optat automat pentru românism, limba română cu grafie latină, tricolorul, Desteaptă-te române ca imn și denunțarea Pactului Ribentropp Molotov, fapt ce a legitimat și întemeiat independența de stat.

Deci creația unei pretinse națiuni civice moldovenești azi e din categoria experimentelor analizate de Iulian Fruntașu pe criteriile lui Hobsbawm și Gellner privind nașterea națiunilor și care arată că referința la o linie distinctă moldovenească față de poporul român e imposibilă. Și detrimentală, pentru că, la nivel cultural, nu poate rezista culturii ruse dominante decât raportându-se la filonul românesc de care aparține.

Dacă acestea sunt cele cinci elemente ale liniilor roșii, să mai facem o notă de subsol pentru viitor: ideea unei ibovnice care sare dintr-un pat în altul nu e acceptabilă nici unei societăți liberale, darămite unui popor conservator și tradiționalist precum cel român din Republica Moldova.

Trădările, joaca la două capete, căutarea unor alternative unei relații stabile și constante nu ajută, cu tot respectul față de libertatea de opțiuni. Din contra, un asemenea comportament trădează caracterul partenerului atât de flexibil încât uită ajutorul primit la greu și relația constantă, de decenii și migrează rapid spre alte orizonturi. Nu vorbim aici de o linie roșie, dar de o înclinație care nu are cum să nu determine reacții naturale din partea Bucureștiului.

De aceea și spun: să ne ținem de neamuri!

Sursa: deschide.md

Citeste mai mult despre: Iulian Chifu, Republica Moldova, Romania
Daca ti-a placut articolul, urmareste agentia de stiri rnews.ro pe facebook
Alte articole: