• Bucuresti 33º C
    Baia Mare 33º C
    Brasov 30º C
    Cluj-Napoca 32º C
    Constanta 29º C
    Craiova 32º C
    Galati 33º C
    Iasi 32º C
    Suceava 29º C
    Timisoara 34º C
  • 1 EUR = 4.7205 LEI
    1 USD = 4.1484 LEI
    1 GBP = 5.2885 LEI
    1 CHF = 4.2506 LEI
    1 HUF = 1.4561 LEI
    1 BGN = 2.4136 LEI
    1 JPY = 3.8737 LEI
  • Login
CELE MAI NOI | CELE MAI VIZIONATE | JURNALE
Ultimele stiri:  
= JURNALE =

Iulian CHIFU // Revenirea la realitate și la urne: puterea Uniunii Europene

24 Mai, 10:47

De ieri au început alegerile europarlamentare. Marea Britanie la 23 mai. România la 26 mai. De ce ar trebui să ne prezentăm la urne? De ce avem nevoie de Uniunea Europeană? De ce e important să mergem la vot și să ne alegem reprezentanții? Firește, să votăm și la referendum, pentru menținerea și în România a principiilor și valorilor europene.

Chifu

Asta pentru că Uniunea Europeană e o realitate tot mai palpabilă, tot mai solidă, cu o putere fantastică, benefică și invizibilă, de care avem cu toții nevoie. Pentru că vorbim despre a doua forță economică a lumii, după Statele Unite și înaintea Chinei. Dacă rămâne unită și-și respectă propriile principii și valori, aruncând peste gard populiștii de toate culorile și falșii pro-europeni suveraniști acoperiți prin partide tradiționale.

Forța UE: reguli, principii și norme comune

Statele europene nu pot conta în viitoarea guvernanță globală decât împreună. Modul de viață occidental, lumea bazată pe reguli, Europa întreagă, liberă și în pace nu se poate realiza decât împreună. Nici Statele Unite nu pot răzbi în lumea de mâine singure, de aceea reclădirea relației transatlantice, cu dublarea capabilităților militare și un acord comercial măcar pentru mărfurile industriale, pentru început, e necesar viitoarei piețe de un miliard, obținută prin cumularea pieței europene cu cea americană, o piață capabilă să facă față înfruntărilor globale ale viitorului. Cu coerență, convergență, solidaritate, coeziune și unitate ce pot fi asigurate numai de valorile și principiile comune, de respectarea lor strictă, în litera și spiritul lor, fără relativizări, flexibilizări și interpretări creative ale unora asupra regulilor europene, care sunt foarte clare și fixe. Și la care am achiesat cu toții.

Europa își are propriile probleme, majoritatea venind din istorie. E o construcție vie din state naționale, care au hotărât să dea naștere unui construct post-modern comun ce s-a dovedit cea mai palpabilă și mai solidă realitate exact atunci când euroscepticii și anti-europenii, populiștii de toate culorile îi cântau prohodul. Aveți vreo îndoială? Uitați-vă la Marea Britanie, care se chinuie să iasă din UE după ce a păcălit populația cu Brexitul, în același timp nu știe cum să rămână mai aproape de UE, pentru a beneficia de acordurile sale comerciale, de aquis-ul european, de normele și forța pe care o reprezintă Uniunea. O Uniune departe de a fi perfectă, care trebuie adaptată și reformată constant, dar care e atât de necesară și de prezentă în viața de zi cu zi.

Cel mai puternic liant rămân valorile comune: democrație reprezentativă, libertate, demnitatea omului, stat de drept, libertatea mediei, echilibrul și controlul reciproc al puterilor în stat, supremația legii. Și Lumea bazată pe reguli e tot o caracteristică a noastră. UE a fost creată cu scopul de a asigura securitate ca bun comun. Am dezvoltat perceptele și am ajuns la prosperitate ca bun comun, dar acum revenim din nou la securitate, odată ce lumea se schimbă, ordinea și pacea e amenințată. Sub diferite forme de agresiune, interne și externe, pentru că spațiul digital și descoperirile tehnologice nu mai fac diferența între interior și exterior, nu au frontiere. Asta înseamnă mult mai multe lucruri azi. UE trebuie să se adapteze, să își dezvolte instrumentele și pentru pacea, stabilitatea și prosperitatea în vecinătate, și pentru atractivitatea propriilor valori și principii. UE e bazată pe valori și principii comune și reclamă bunuri și avantaje comune. Asta constituie forța UE.

Trebuie să asigurăm protecția frontierelor, în comun. Trebuie să realizăm uniunea bancară completă. Asta ajută și la supervizarea finanțărilor unor partide populiste, și la blocarea spălării de bani ai potentaților și oligarhilor ruși în băncile europene. Și ajută și la blocarea finanțărilor cu bani negri a corupției și mai ales a proiectelor de război informațional în inima Europei. Duce și la coeziune strategică și e un proiect de bun comun. Cetățenii au văzut că lucrurile bune au mers la alții și sunt gata să chestioneze redistribuirea resurselor în societatea lor proprie. Așa pot ajunge, prin păcăleală, și pe mâna populiștilor. Și asta înseamnă că nu am reușit să convingem.

Consensul european: distribuția egală și corectă a puterii și bunăstării

Poate deveni UE o forță globală? Unde suntem? Ne extindem? Schimbăm natura UE? Sunt cetățenii pregătiți pentru asta? Suntem credibili ca soft power?

Principiile și valorile comune, politicile comune, au devenit o forță reală. Și față de statele membre, și față de terți. Unele partide populiste, ajunse să conducă statele, se lovesc în dorința lor de a deturna politicile, de a fenta regulile și de a păcăli angajamentele care reprezintă, de fapt, forța și coerența Uniunii Europene. La început a fost simplu să dai vina pe Bruxelles și pe Comisia Europeană pentru tot ce e rău în cele ce faci și să îți asumi toate avantajele generate de apartenența la UE, ca și cum ar fi propriile realizări. Acum deranjează "birocrații și funcționarii UE, nealeșii" pentru că aplică regulile și sunt gardienii tratatelor, așa cum au convenit toate statele membre.

Nu Comisia a stabilit regulile cu cotele de migranți, ci Consiliul European, adică statele membre. Nu Comisia a stabilit și monitorizează MCV-ul pentru România, ci statele membre. Nu Comisia blochează intrarea României în Schengen(invocând motive politice ce țin tot de MCV, independența justiției și combaterea corupției, deci de reguli commune convenite) ci tot statele membre.

Avantajul UE e că discută. Asta poate duce la consens. Asta e puterea UE. Și asta contează. Asta determină forța comună și guvernarea comună, și ajustarea politicilor față de interesele tuturor. Dar această forță și acest avantaj, această putere invizibilă poate dispare dacă apar relativizări de principii, interpretări creative ale regulilor și prea mulți politicieni care preferă să facă totul pe cont propriu, de capul lor, ignorând baza comună și angajamentele luate la constituirea sau intrarea în UE. Obiectivul UE e distribuția corectă a puterii și bunăstării între statele UE. Când un politician contestă principii și norme europene, contestă și distribuția corectă a puterii și bunăstării. Și partea sa din această putere. Asta e forța UE. Și pe asta o poate pierde.

UE are putere doar unită. UE are putere de constrângere blândă, invizibilă, dar teribilă. O resimt cei ce vor să iasă din UE, dar constată că au nevoie de această putere pe care o pierd, vezi cazul Brexit, al Marii Britanii. Constrângea e benevolă și auto-asumată prin contractul originar al pieței comune, securității și prosperității, al puterii ca bun comun. Se realizează prin Tratatele la care UE e parte, prin puterea sa comercială, prin acorduri cu terții și, în primul rând, prin putere sa normativă. Și prin modelul său. Modelul său de viață, modelul social european, care e extrem de atractiv, inclusive peste ocean. De aceea e o asemenea atracție de a te alătura UE, dacă nu, măcar de a trăi în Uniunea Europeană.

Atacuri asupra Europei. Populiștii

Populiștii indiferent de culoare, vor să dividă și să distrugă Europa. Partidele populiste știu că, odată ce ajung la putere, se vede capacitatea redusă sau inexistentă de gestiune a treburilor publice. După ce a început să se vadă efectul Brexit peste Mânecă, partidele populiste și naționaliste și-au scos mai toate din programe, ușurel și fără mare tam-tam, că vor să iasă din UE. O schimbare pe ușa din spate, incompatibilă cu zgomotele și străgătele împotriva Bruxellesului. Au înțeles că oamenii sunt inteligenți și s-au prins că ieșirea din UE e în detrimental lor. Că au învățat cu toții de la minciunile spuse în campania pentru Brexit și expuse public.

Să ne aducem aminte de păcăleala cu creșterea alocărilor pentru sănătate în Marea Britanie dacă se produce Brexitul, prin dirijarea contribuțiilor către UE în acest domeniu. Trec peste sutele de aberații și minciuni din campanie. S-a spus că bani merg la sănătate. Mulți bani. Au fost sloganurile pe toate autobuzele de campanie. A doua zi după scrutin, populiștii au revenit, au spus că au fost păcăliți de cifre. Și marea temă a sănătății, a finanțării sănătății în Regat, a murit! Asta pentru că populiștii știu să mintă, chiar dacă știu că minciuna va fi expusă în 2 săptămâni. Și că vor spune invers chiar de a doua zi, când nu mai au nevoie să câștige voturi cu minciuna originară.

Și Europa e asaltată de populism, euroscepticism și cinism. Populismul nu e ideologie. E împărțirea societății în două. Este utilizarea extremă a limbajul de divizare, de creare a faliilor. Cea mai importantă, cea între elite și popor. Elita este mai redusă numeric, evident, și ea e contrapusă de populiști cu oamenii, o etichetă generică pentru a-și asocia o formă nediferențiată a poporului. Și contrapun oamenii – lângă care se așează - și elitele corupte.

O fac pentru că ei nu sunt elite, nu au ajuns niciodată acolo din lipsă de pregătire, din preocupări nepotrivite, marginale, individualiste, din lipsă de responsabilitate probată. Plus că eliminarea sau îndepărtarea elitei de oameni șterge și legitimitatea celor care îi pot sprijini, le pot explica ce se întâmplă cu adevărat. Însă cu argumente, nu cu sloganuri urlate, cu minciuni sfruntate repetate și cu minciuni.

Abordările populismului: exigență, adevăr, fapte și argumente. Plus profesionalism. Și nuanțe.

Dacă nu ești federalist și pro-imigrație, ești naționalist, suveranist, adică ești populist. Nu e o abordare credibilă și cu soluții. E bine să tratăm categoriile cu nuanțe și diferențieri potrivite. Și să explicăm că abordările clasice, așezate, serioase, cu tendința de a rezolva problemele, nu au alternativă. E greu, pentru că critica e cea care atrage, aduce vizibilitate. Ceea ce e sclipitor și are nuanțe tari. Nu statisticile, argumentele și explicațiile.

Apoi eticheta de populism e prea largă și acoperă euroscepticismul, naționalismul, suveranismul și porniri anti-sistem, de stânga și de dreapta. E și un termen supra-utilizat și e excesiv prin supra-uz. În plus, se pierd perspectivele unor posibili aliați, când se fac etichetări atât de largi. Trebuie nuanțe și atenție pe dimensiunea asta. Populist nu e cel care e împotriva ta. Nu toți sunt populiști. În Austria, scandalul a demonstrat că nu există profeți care dau soluții simple, care ne plac tuturor. Cazul a demonstrat cât costă asocierea la guvernare cu populiștii. Trebuie să ne ascultăm, să angajăm dialogul, nimic nu e simplu. Părerile cu care nu suntem de acord sunt legitime și trebuie să le descoperim.

Dacă opinia publică ar gândi ce înseamnă lumea fără UE, fără NATO, am avea alte reacții. Dar lumea s-a născut în mare măsură cu aceste realități. Sau s-a obișnuit cu ele, le consideră un datum, pentru care nu mai trebuie să lupți pentru ele. Le ai pur și simplu. Dar nu e așa, și vedem zi după zi cum se pot pierde toate. Susținerea pentru UE din Eurobarometru este importantă, este la un nivel sus. Dar și preocupările pentru viitorul UE sunt în creștere. Ne îngrijorăm și suntem gata să ne ridicăm și să o apărăm. Asta e un lucru important. Pe de altă parte, ne mirăm de scorurile susținerii pro-europene, dar nimeni nu le compară cu cele pentru propriile guverne sau proprii politicieni. Aici comparația e dramatică pentru populiști. De aceea o ascund cu toții.

Trebuie să hrănim democrația din interior. Și asta se face prin înțelegere, argumente, explicații, dar și prin controlul ingerințelor terților. Nașterea populismului, naționalismului, euroscepticismului a venit și pe seama instrumentului cibernetic. Și spațiul virtual, rețelele sociale, trebuie să apere valorile noastre. UE e puțin pregătită cum nu suntem nici noi pentru această perspectivă, dar e o responsabilitate pe care trebuie să ne-o asumăm și la nivelul liderilor.

Social media produce mobilizare și polarizare. Și asta ajută curentele cu mult sclipici și atractivitate, dar fără substanță și cu multe minciuni. Ca să nu mai vorbim despre abuzul de încredere, cantitatea de informații pe care nu știm să o filtrăm și tendința de a mergem spre ceea ce e mai atractiv, mai sclipitor, mai emoțional. Aici greșim cu toții, și trebuie să ne adaptăm. Pentru că de aceste tendințe abuzează și Rusia cu războiul său informațional, și populiștii de toate culorile. În schimb, dispar temele ce par azi vetuste, dar care reflectă valorile care ne-au adus aici: muncă, morală, profesionalism, meritocrație, omul potrivit la locul potrivit și multe altele.

Sursele preocupărilor cetățenilor europeni. Tânăra generație

O tremie din populația UE are sub 30 de ani. Media de vârstă în UE e de 43 de ani. În 1990 era 35 de ani. Populația UE îmbătrânește, acesta este un fapt. În plus, tinerii sunt categoria cea mai puțin prezentă la alegerile europarlamentare: doar 28 % dintre cei sub 18-24 de ani vin la vot. E cel mai scăzut procent. Și contează tinerii. Și ei au preocupări. Un sondaj al European Center for Foreign Relations arată că, față de generația mai bătrână, cei între 18-40 de ani cred că vine războiul sau un tip de război între state europene. Va crește confruntarea, cresc tensiunile între state europene. E percepția cea mai prezentă între tinerii europeni. În Germania, de exemplu, media populației e de 50 de ani. Orice partid care ar lua toate voturilor celor peste 71 de ani ar deveni al doilea din Bunderstag. În schimb, cei care ar lua doar toate voturilor celor sub 24 de ani, nici nu intră în Parliament.

E o eternă senzație de insecuritate la nivelul tinerei generații. Ea vine din două direcții principale, potrivit studiilor: nu simt că există o direcție sau o gândire încotro merge Uniunea Europeană și propriile lor țări și mai grav, această generație nu știe să gândească analitic și strategic sau geopolitic. Nu are instrumentele pentru acest tip de gândire. E o generație care s-a născut și a crescut în realități stabile, clare, puternice, liniștite, imuabile, așa încât se confruntă, de fapt, cu prima schimbare din viața ei, spre instabilitate și incertitudine, iar reacția e fantastică. Nu are nici instrumentele, nici capacitatea de a imagina singură viitorul. Și nici nu vede un program stabil, ci bâjbâiala tuturor pentru că turbulența e prea mare pentru a putea da certitudini.

E o generație care nu a călătorit niciodată în Europa cu pașaportul, deși călătorește mai mult și de la vârste mai fragede decât părinții lor și generațiile anterioare. E o generație născută în Uniunea Europeană, care nu a văzut lumea dinainte și nici nu își imaginează cum ar fi. UE este un dat. Oricât de atractivă ar fi fronda și contestarea regulilor existente, nu știu cum e fără UE. Deși cei mai mulți anti-europeni din UE, de extremă dreaptă și stângă, sunt cei tineri. Ciudat e că și cei mai pro-europeni sunt tot tinerii. E necesar să reamintim tinerilor de UE și istoria ei, despre ceea ce au și de ce s-a ajuns acum aici.

Nu există viziune, proiect, iar asta conturează nesiguranța și incertitudinea unei generații care fândește astfel proiectele și propriul viitor. Care era obișnuită că-și construiască viitorul. Dar constată astăzi că acest viitor le scapă. Și că cei din jur, părinții lor, nu sunt suficient de concentrați să caute soluții, li se par normale lucrurile, ei au mai trăit turbulențe. Și democrația trebuie să se dezvolte. Pentru că această incertitudine a generației tinere naște și o neîncredere în ce oferă democrația. Da, vrem democrația, dar cea prezentă nu e suficientă. Iar unii pot fi chiar tentați să încerce și altceva. Fie și numai din spirit de frondă. E important să restabilim încrederea în democrație și Europa prin decidenți care nu se ocupă doar de gestionarea crizelor succesive, ci au și proiecte, au și viziune de viitor fac și construcție într-o direcție a UE și a statelor noastre.

Iar la generațiile mai mature, frica supremă este că vor avea copiii care vor trăi mai rău decât au trăit ei. Sfârșitul istoriei și aspirația din narațiunea lui Francis Fukuyama au fost atât de atractive că nimeni nu vrea să le mai părăsească nici măcar în fața evidențelor. Sarcina politicienilor e să administreze inevitabilul. Europa nu mai e doar înconjurată de prieteni. Iar pentru Vestul, Centrul Europei, percepția amenințării e alterată și de psihologia social-colectivă și imaginea dorită a sfârșitului istoriei și a vieții așa cum au știut-o.

Viitorul vine iar cu provocări și război. Ridicarea Chinei, provocările Rusiei și antagonismul ei se dublează cu digitalizarea și implicările domeniului asupra vieții noastre de zi cu zi, a competiției globale și schimbării naturii economiei de mâine. Credeam cu toții că tehnologia aduce democrație peste tot, și acum vedem că nu e așa. Din contra. De aici și căderea unora în susținerea anti-democrației, anti-sistemului, anti – tot. De care profită exact populiștii fără pregătire, fără perspectivă, fără viitor, dar care vând frumos iluzii și povești împachetate în minciuni, pe care le pot spune fără să clipească. Și pe care le pot schimba în fiecare zi la fel de simplu, fără nici o remușcare morală. Dar fără a avea soluții față de complexitatea problemelor zilei de mâine. Pentru că nu există în față mai multe viitoruri, ci doar un singur viitor, împreună, tot mai integrați, la nivel European.

Sursa: deschide.md

Daca ti-a placut articolul, urmareste agentia de stiri rnews.ro pe facebook
Alte articole: