• Bucuresti 3º C
    Baia Mare 2º C
    Brasov -2º C
    Cluj-Napoca 0º C
    Constanta 9º C
    Craiova 1º C
    Galati 0º C
    Iasi -1º C
    Suceava -3º C
    Timisoara 0º C
  • 1 EUR = 4.6540 LEI
    1 USD = 4.1197 LEI
    1 GBP = 5.1867 LEI
    1 CHF = 4.1341 LEI
    1 HUF = 1.4376 LEI
    1 BGN = 2.3796 LEI
    1 JPY = 3.6288 LEI
  • Login
CELE MAI NOI | CELE MAI VIZIONATE | JURNALE
Ultimele stiri:  
= JURNALE =

OPINII Iulian CHIFU // Referendumul pentru integrare europeană în ziua alegerilor

22 Octombrie, 08:48

Votul ratat din Parlamentul Republicii Moldova pentru introducerea vectorului integrării europene în Constituția Republicii Moldova era un eșec anunțat.

Chifu

În prag de alegeri, nimeni nu mai face cadouri, forțele politice se repoziționează iar cei care nu mai au perspectivă electorală, că e vorba despre parlamentari ce-și încheie mandate sau partide ce nu se vor mai regăsi în noul Legislativ, nu au motive să cauționeze inițiative de această factură, chiar dacă le apără și, altfel, le-ar fi trecut.

Și dacă poporul votează împotriva legii gravitației?

De asemenea, cred că e dificil să explici de ce ai cum să introduci orientarea pro-europeană și nu poți aduce la zi Constituția pe baza Hotărârii Curții Constituționale privind limba română. Era ce mai lipsea pentru ca votul să fie unitar chiar și acum, iar asta nu însemna nici o abdicare electorală majoră. Probabil dacă votul intervenea în februarie sau martie, lucrul era deja consemnat. Astfel, avem un nou eșec.

De aceea mi s-a părut foarte bună ideea organizării unui referendum pentru integrare europeană odată cu alegerile generale din 24 februarie 2019. E o formulă corectă, modernă, utilă, are relevanță în antrenarea votului și marcarea coeziunii pro-europene a forțelor ce declară această opțiune, are valoare de întrebuințare și în aducerea lumii la vot pentru ideea europeană.

Traian Băsescu a propus reducerea numărului de parlamentari la 300 și Parlamentul unicameral la alegerile prezidențiale din 2009. Și a mai dobândit un mandat de președinte. Am făcut campanie împotriva sa atunci, dar nu am putut să nu apreciez ideea. Și acum o fac. E o idee bine găsită, care ar putea ajuta la multiple obiective pe o scară largă. Aș fi putut-o propune și eu. Numai că, în planificarea strategică, trebuie să iei în calcul toate variantele, să ai un studiu de impact comprehensiv și să eviți surprizele de natură strategică.

E o idee corectă să măsori la un referendum cât de populară mai este ideea europeană la Chișinău. O măsurătoare cinstită, dar și un gest politic care antrenează consecințe și riscuri. Deci trebuie să se știe care e obiectivul și unde ar putea ajunge o asemenea inițiativă, și ce riscuri antrenezi. Iar aici, unele categorii de riscuri nu poți să le asumi, atunci când afectează interese fundamentale ale statului. Mai ales când ești la conducere, mai ales atunci când ai responsabilitatea gesturilor tale prezente și viitoare.

PL sau PLDM pot să cadă de pe cai frumoși precum referendumul pentru limba română în Constituție. Dar dacă limba română putea fi introdusă în Constituție definitiv acum 6-8-9 luni, un referendum ar fi o greșeală și o consemnare publică a unui eșec. Pentru că una e responsabilitatea juridică, logică, istorică, deci aparținând unei decizii a elitelor, alta e consemnarea prin voință populară largă a unui adevăr istoric. Și dacă poporul votează împotriva legii gravitației? Înseamnă că legea nu mai există sau nu se mai aplică în Republica Moldova?

Jocul la risc maxim al politicienilor și responsabilitatea pentru viitorul concetățenilor tăi

Revenind la managementul consecințelor, un asemenea referendum se face după ce ai rezultatele, după ce ești sigur de efecte și impact și când exercițiul e doar o consemnare factuală a unei realități cunoscute, a unei decizii luate. Așa se face în politică. Nu vorbim aici despre sondaje, studii calitative, cercetări sociologice. Astea pot fi făcute, cu rezultate publice sau mai puțin publice. Dar referendumul e un gest politic, un act cu relevanță majoră. Una e să știi că nu ai o majoritate pe o temă, alta să o și consacri.

Planificarea strategică presupune și analiza celor mai proaste cazuri-worse case scenario. Dacă avem un act cert, ce ar fi totuși, dacă nu ar avea acest rezultat. Și dacă lumea votează în formă contrară, chiar dacă probabilitatea e foarte mică sau riscul marginal? Riscul de a obține alt rezultat? Ei bine, riscul se măsoară prin probabilitatea ca actul politic dorit să nu se realizeze, dar se calculează și prin impact. Și dacă nu iese referendumul, care sunt consecințele, care e impactul unui asemenea exercițiu de responsabilitate politică și cu ce costuri nu atât pentru persoana care a inițiat, nici măcar pentru formațiunea politică, dar pentru statul în cauză?

Și aici avem un noian de lecții învățate. Îmi permit să le citez pe cele mai recente: David Cameron a jucat la risc maxim cariera politică pe referendumul de la Brexit. Despre care era sigur că-l câștigă. Deși a fost făcut sub presiunea UKIP, a lui Nigel Farange, un alt om de caracter, Cameron l-a îmbrățișat și a vrut să-și rezolve problemele interne de partid astfel. E vorba despre Partidul Conservator britanic, unde drumul european trebuia consemnat în fața minorității deranjante pentru liderul de atunci.

Or tranșarea pe un asemenea joc a fost suicidară pentru premierul britanic. mai grav, el riscă să antreneze costuri grave, ba poate chiar și prăbușirea Marii Britanii. Cât despre celălalt om politic de caracter, Nigel Farange, el nici nu și-a asumat conducerea țării în această aventură, partidul său a dispărut la următoarele alegeri, iar el a rămas la .... Parlamentul European, să pape banii UE. Bună tocmeală, ce să zic! Iar doamna May se chinuie și acum să scoată la liman nebunia lăsată de iresponsabili și cartofori, politicienii de joacă soarta țării la risc maxim!

Și un al doilea caz: în urmă cu câteva săptămâni, numai, în România, partidul de guvernământ - mai exact președintele partidului, Liviu Dragnea, ca să fim corecți - a organizat Referendumul pentru familia tradițională. Un scrutin cert, cu final așteptat, fără nici o surpriză, care trebuia să consemneze o victorie certă a celor care au lansat scrutinul. Ba s-a alăturat și principalul partid de opoziție, PNL, cu președintele Ludovic Orban chiar mai vocal decât PSD în jurul momentului referendumului. Și cu Biserica Ortodoxă Română, și cu bisericile celelalte... o temă unanim acceptată.

Dar  populația a refuzat să vină la vot, provocând un eșec la prezență, invalidarea referendumului și mai ales sancțiunea celui care l-a provocat. Cu toate efectele secundare posibile: subminarea idei, a unor instituții fundamentale – Biserica Ortodoxă Română, pe care politicienii au încercat să o scoată vinovată sau responsabil, cumva. Iar costurile se vor vedea: sancțiunile pentru inițiativa ratată le vom vedea, cel mai probabil, decontate în următoarele zile, săptămâni, la nivel politic.

De aici și întrebarea: de ce să faci așa ceva? De ce să joci la risc maxim, în sensul unor consecința majore pentru statul tău, pentru viitorul concetățenilor tăi, pentru securitatea și prosperitatea lor? De ce să distrugi instituții fundamentale și necesare ale statului? De ce să le demonetizezi, de ce să le subminezi prin asemenea acțiuni? Pentru a-ți salva propria carieră politică? Merită? Care e responsabilitatea pentru managementul consecințelor în acest caz? Și cât costă o asemenea aventură de a paria pe o temă cu probabilitate mare, dar cu consecințe majore în cazul în care nu se realizează?

Cred în continuare că ideea referendumului e una bună, Are capacitate de mobilizare și de a aduce oamenii la vot. Prezența validează și mai bine rezultatul, dă legitimitatea construcției politice și a majorității de după momentul electoral. Și antrenează pe voința populației și formula de coaliție post-electorală. E o bună găselniță. Doar că trebuie un efort substanțial pentru eliminarea/limitarea riscurilor jocului pe o singură carte, cu consecințe majore, a jocului la risc maxim.

Pentru că organizatorii ar trebui să răspundă la întrebarea ce consecințe are un vot împotriva integrării europene la referendum? Și cum le limitează și cum le evită, și cum fac să nu intre în zona de risc. Nu e vorbă, e un risc major și pentru Dodon și socialiștii săi pro-ruși. Îndrăznește să parieze? Câți socialiști pro-europeni sunt la Chișinău? Și dacă pariază greșit? Și dacă obține 50% din voturi, dar cu orientarea proeuropeană substanțială? Adică, cu o parte importantă a propriilor susținători respingând orientarea pro-rusă și euro-asiatică? Ba chiar a membrilor săi, cetățeni români, cu afaceri cu Uniunea Europeană și complet integrați în circuitele pieței europene? Pentru că, dacă-și imaginează(au mai fost și alții) că poți să beneficiezi de avantajele și prosperitatea europeană, dar cu regulile și politicile corupte și autoritariste din spațiul post-sovietic, uniunea euro-asiatică și spațiul rus, se înșeală amarnic!

Sursa: deschide.md

Citeste mai mult despre: alegeri, Iulian Chifu, referendum, Republica Moldova
Daca ti-a placut articolul, urmareste agentia de stiri rnews.ro pe facebook
Alte articole: