• Bucuresti 9º C
    Baia Mare 16º C
    Brasov 10º C
    Cluj-Napoca 13º C
    Constanta 8º C
    Craiova 10º C
    Galati 6º C
    Iasi 5º C
    Suceava 5º C
    Timisoara 16º C
  • 1 EUR = 4.6599 LEI
    1 USD = 4.1469 LEI
    1 GBP = 5.3479 LEI
    1 CHF = 4.1011 LEI
    1 HUF = 1.4438 LEI
    1 BGN = 2.3826 LEI
    1 JPY = 3.6343 LEI
  • Login
CELE MAI NOI | CELE MAI VIZIONATE | JURNALE
Ultimele stiri:  
= JURNALE =

Iulian CHIFU // Și dacă se închide gazul din Rusia?

21 August, 12:57

Ultima întâlnire Putin Merkel de la Palatul Meseberg, lângă Berlin, a fost cea mai elocventă imagine a unei întâlniri caudate, similară “războiului ciudat” de pe linia Marginot din Primul Război Mondial.

deschide.md

Cei doi lideri s-au întâlnit dar au vorbit cu presa mai puțin de 15 minute și doar înainte de întâlnire, după ce doamna Merkel comunicase că nu are așteptări fantastice, pentru ca după reuniune doar Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, să anunțe că nu s-a ajuns la nici o înțelegere.

Pe de alte parte, printre ușile întrunirii, unii analiști subliniază că discuția a vizat cu precădere Nord Stream 2 și posibilitatea construcției a încă două conducte anul viitor, pentru ca pe aici să circule toată cantitatea de gaze destinată Europei, să mai și crească și să poată asigura, din surse noi, și în viitor această interdependență ruso-germană, pe linia consumului și pieței de gaz. Totul cu costuri majore pentru statele care sunt dependente și sunt aprovizionate de către Rusia prin conducta ucraineană.

De aici s-a iscat și marea întrebare: este pregătită Republica Moldova să funcționeze fără gazul provenit din Rusia?

We agree to disagree.

Orice întâlnire la vârf se realizează după ce temele esențiale se discută la nivelele inferioare și se dezbat la nivel tehnic și politic pe fiecare dimensiune în parte. Apoi când există o masa critică de înțelegeri parcurse, când există doar divergențe care țin de deciia politică de vârf, nu de mandatele restrictive ale diplomaților, atunci aceste teme se regăsesc pe agenda liderilor de prim plan. Excepția sunt întâlnirile multinaționale, unde regulile sunt nuanțate iar consensul cerut e construit și de reprezentanții organismelor acelei organizații internaționale. Nu este cazul la întâlnirea Putin Merkel – intervenită la mult timp după precedenta, dinainte de martie 2014, la anexarea Crimeei - aici a fost o întâlnire pur bilaterală.

Ce s-a discutat atunci la Meseberg și care a fost scopul întâlnirii? Pe linii formale, oficiale, venite din ambele părți, am aflat agenda generală: Siria, Ucraina, Iran, Nord Stream 2. În ordine diferită, după cum ne spun analiștii, pentru că Germania a plasat în prim plan Ucraina, fiind mai puțin interesată să plătească reconstrucția Siriei lui Assad și preocupată de sancțiunile anunțate de SUA, după 4 noiembrie 2018, pentru firmele care fac afaceri cu Iranul, după ieșirea din acordul nuclear.

Rusia, din contra, a fost interesată de Siria și Iran în primul rând, dar s-a întâlnit cu reținerea Germaniei în a crea o provocare la adresa SUA sau o alianță anti-americană chiar și secvențială, pe o temă, așa cum propunea Rusia lui Putin. Ucraina e pe primul loc al preocupărilor doamne Merkel, aici fiind cele mai mari divergențe între cele două părți, iar Germania nici nu-și pune problema să ridice sancțiunile existente la adresa Rusiei pentru anexarea Crimeei și agresiunea militară din Estul Ucrainei, așa cum Rusia nu dorește să facă nici o concesie pe Ucraina.

Bătălia cruntă pentru piața europeană de gaz

A rămas în prim plan tema comună numită Nord Stream. Iar aici, în ciuda anunțului că nu s-a ajuns la nici o înțelegere, abordarea pe axa Berlin-Moscova este similară: avem de a face cu un “proiect pur comercial”, deci nu angajează statele nici prin responsabilitatea construcției, nici prin faptul că energia ar fi pe lista sancțiunilor. Din contra, e vorba despre o competiție directă între gazul rusesc și gazul natural lichefiat american, care a început să vină în Europa. Însă în cantități atât de mici încât încă nu poate suplini nevoia de gaz rusesc.

Abordările de aici sunt comune, și ambele state protejează investitorii implicați. Perspectiva unor sancțiuni asupra firmelor implicate stârnește însă preocuparea, mai ales că o lege în acest sens este pregătită în Congres și ar putea fi nu numai aprobată de Președintele Trump, ci chiar aplaudată de acesta. Și nu mai e vorba despre comercianți marginali de pe piața iraniană, ci despre lucruri mult mai dure, cu principalii actori de pe piața gazelor din cele două state și din Europa vizați. Și aici doare.

E adevărat că discuția privind necesarul de gaz și cel al conductei Nord Stream 2 e lungă și nuanțată. Ucraina se teme că aceasta va elimina tranzitul prin teritoriul său, așa cum a făcut-o cu statele baltice și Polonia. Aici asigurările au venit din ambele părți, Berlin și Moscova, și de la nivel european, pentru că există state membre ale UE – Bulgaria, Grecia, de exemplu – care sunt aprovizionate astfel, alături de alte state partenere, Republica Moldova sau cele din Balcanii de Vest. Însă problema majoră este cea a monopolului la prețuri și la distorsionarea pieței interne de produse industriale produse pe baza energetică în UE.

Complexitatea interese-valori și interpretările germane-europene ale competiției

Dacă întrăm în această parte a dezbaterii, afacerea se mută la nivel epistemologic, respectiv reproduce o celebră dispută realism/idealism, cu toate nuanțele ei, sau, dacă vreți, disputa cine primează, interesele sau valorile în relațiile internaționale. După ce rivalitatea aceasta de idei a făcut furori în anii războiului rece, la nivel teoretic, rezultanta a fost una clară: acțiunea oricărui stat, actor internațional rațional și recunoscut unanim, este o combinație între respectarea valorilor fundamentale în timp ce satisface interesele și nevoile propriei populații dar și nivelul de ambiție al conducătorilor săi. Iar aceste ultime elemente marchează foarte clar o alterare nuanțată a principiilor definitorii ale abordării realiste deopotrivă cu idealismul moral liberal.

Pe aceste coordonate, Berlinul are interpretări și nuanțări substanțiale în privința respectării competiției corecte, în condițiile în care a fost întotdeauna beneficiarul privilegiat al prețurilor cele mai bune la gaz și a putut realiza, totodată, și cu sprijinul mașinăriei și capacității de producție, a eficienței și productivității germane, cele mai ieftine produse industriale care au înmagazinat multă energie. Rezultatul a fost preluarea naturală a întregii piețe europene a acestui tip de produse, de unde multiple discuții privind dumpingul și competiție neloială și incorectă cu terțe state.

Amenințarea cu sancțiuni a Congresului readuce securitatea energetică pe masa Consiliului European

Aici Germania susține că, dacă preia ea o cantitate mare de gaz la prețuri avantajoase, acestea vor ajunge în toate statele europene la prețuri mai mici decât ar importa direct, și cu o certitudine mai mare față de eventuale întreruperi determinate de disputele politice. La cantitatea mare și la relațiile bilaterale ruso-germane, prețurile sunt mai bune decât varianta aprovizionării directe a fiecărui stat cu cantități mici și la prețuri mult mai mari.

Această susținere nu elimină, însă, din dezbatere argumentul și acuzația Președintelui Trump privind creșterea dependenței UE de gazul rusesc. Sursele americane și terțe vor continua să aducă gaz lichefiat din gazul de șist, deci la prețuri din ce în ce mai competitive, acordul pe Marea Caspică deschide calea gazoductelor transcaspice pe acorduri bilaterale între state litorale. Dar investiția în aceste alternative de viitor ar fi descurajată dacă Germania va aduce gaz ieftin și la cantități atât de mari din Rusia direct prin Nord Stream, 1 și 2.

Aceasta e adevărata dilemă, iar discuțiile pe problemele securității energetice de această factură au fost refuzate constant de către Germania și de către Comisia Junker în Consiliul European, deși au existat contestări ale unui număr mare de state, între care și România, chiar la Nord Stream 1.

Astăzi, presiunea SUA și perspectiva sancțiunilor ar putea impune readucerea subiectului pe masa Consiliului European și discutarea serioasă a competiției corecte în privința prețului gazelor și a produselor industriale ce înglobează cantități mari de energie. Temă la care Germania replică întotdeauna cu renunțarea la energia nucleară, subiect blocant al oricărei discuții din cauza dependenței totale de această formă de energie a Franței. Dar tema nu mai poate fi ignorată sau pusă sub preș.

Republica Moldova fără gazul rusesc

Și dacă mâine, Rusia nu mai respectă condiționările și închide cu totul furnizarea de gaz prin Ucraina? Ar pierde, indirect, piața Ucrainei – deja părăsită, deși ar putea-o păstra indirect, prin livrarea inversă din Germania – a Republicii Moldova, a Bulgariei cu precădere. Acestea ar fi cele mai vulnerabile, deși sunt și cele mai mici. Cu statele din Balcanii de Vest, cu precădere către Serbia, livrările sunt mici și vin pe ocolite, deci eficiența ar crește prin livrarea inversă via Germania și Nord Stream 2,3,4.

Am văzut în ultimele zile afirmațiile ministrului Economiei de la Chișinău, Chiril Gaburici, potrivit cărora Republica Moldova ar urma să nu mai negocieze acum un acord cu Gazprom, pentru perioada următoare, la încheierea contractului din 2019, și că orice discuție va urma deschiderii conductei Ungheni-Chișinău și existența unui furnizor din România, VestMoldTransgaz. M-am uitat cu atenție asupra acestor afirmații, prin prisma multiplelor abordări.

Diplomatic, este nepotrivit să faci o asemenea declarație, mai ales dacă tu ești persoana care va trebui să medieze această perspectivă. Să negocieze, ulterior, cu Gazprom un nou acord. Apoi în mod tradițional, Ministrul Economiei este și co-președintele comisiei interguvernamentale Republica Moldova-Federația Rusă, și cum în partea cealaltă ar putea fi Ministrul Economiei rus, dar măcar Dmitri Kozak, partea rusă se anunță un partener bun cunoscător și dur în relațiile economice și comerciale cu Chișinăul, cu care împarte relații mai degrabă reci azi.

Bine, mai putem introduce aici ideea că suntem în campanie electorală și că declarațiile ar avea impact pe alte dimensiuni. Sau că Gaburici știe că nu va mai fi el în postura asta pentru a ajunge să negocieze cu Gazprom. Sau există semne de întrebare și asupra perspectivei păstrării guvernării de către forțele pro-europene, oricum în război fratricid, iar sosirea PSRM-ului lui Igor Dodon la guvernare urmând să schimbe realitățile și de opțiune a viitorului Guvern.

Ca instrument de negociere, abordarea unui acord după ce ai deja un atu important – conducta alternativă cu România – este o opțiune deșteaptă, dacă nu e prea ostentativă. Dar există, firește, și posibilitatea ca Chiril Gaburici să știe foarte bine că nu va mai exista un acord pentru că nu va mai fi pe unde să se livreze gazul rus, decât, poate, prin România, în sens revers, din gazul livrat prin Nord Stream 2,3 sau 4 în Germania. Asta ar putea fi o explicație, dar atunci destinatarul mesajului nu mai este nici partea rusă, nici propriul public, ci mai degrabă zona separatistă nistreană. Vă imaginați cum ar arăta tăierea completă a gazului prin Ucraina pentru zona separatistă de astăzi? Sau un Chișinău condus de pro-ruși.

Dar cu acest subiect vom reveni.

Citeste mai mult despre: Republica Moldova
Daca ti-a placut articolul, urmareste agentia de stiri rnews.ro pe facebook
Alte articole: