• Bucuresti 18º C
    Baia Mare 14º C
    Brasov 13º C
    Cluj-Napoca 14º C
    Constanta 13º C
    Craiova 17º C
    Galati 15º C
    Iasi 14º C
    Suceava 13º C
    Timisoara 16º C
  • 1 EUR = 4.7558 LEI
    1 USD = 4.1758 LEI
    1 GBP = 5.4847 LEI
    1 CHF = 4.2011 LEI
    1 HUF = 1.5131 LEI
    1 BGN = 2.4316 LEI
    1 JPY = 3.7780 LEI
  • Login
CELE MAI NOI | CELE MAI VIZIONATE | JURNALE
Ultimele stiri:  
= JURNALE =

Iulian CHIFU // Emmanuel Macron - un prim proiect cum va arăta Europa de mâine

15 Martie, 12:03

Am citit cu mare atenție recenta scrisoare a lui Emmanuel Macron către cetățenii europeni. E un document care merită extrem de mare atenție, bine făcut, judicios, o mostră de comunicare publică – nu degeabă publicat în 22 de limbi europene. L-am privit cu nedisimulată încântare, pentru că trădează un adevărat proiect, are multe elemente bine gândite și apărute într-un moment salutar.

Chifu

E motivul pentru care mi-am permis să fac analiza textului pe 4 niveluri: partea de aplaudat, salutară și indispensabilă unui proiect european; o serie de constatări și sublinieri proprii; ceva critici pe zone mai întunecate și lucruri nerostite sau neatinse; dar și o zonă de erori de proiect, care amenință să divizeze și să adâncească faliile europene în loc să le îngusteze și să le acopere cu punți.

În sfârșit, un proiect pentru Europa!

Ceea ce avem aici este un Manifest, un text profund politic și adresat cetățenilor europeni. Un text bine scris, cu retorică impecabilă, gândit ca o formulă de comunicare strategică profesionistă, iar în substrat se află un proiect pentru Europa. Emmanuel Macron privește Europa unitar, nu numai la nivelul UE, dar la dimensiunea întregului continent, și proiectul european este unul integrat și relativ articulat, chiar esențializat în mod ingenios în scrisoarea trimisă cetățenilor europeni, din nou, un document de comunicare strategică și politică.

Textul are, totodată, meniri diferite în aceeași formulă de text: reflectă o viziune articulată și profund europeană – singura de până acum – este un manifest, cu toate atributele de atragere a atenției, desenarea stării de fapt, identificare a amenințării și mobilizare, de îndemn la acțiune și coagulare în susținerea proiectului propus. Are valoare de întrebuințare politică, electorală dar este destinată și zonei analitice, critică pentru absența unui proiect european.

Mai sunt câteva nuanțe de remarcat în text. Profunzimea tezelor, care trădează o variantă cu elemente mai elaborate, ce ar exista în spate, este dublată de componenta politică, cu accente de înflăcărare de tip Marseieza. Și din tot constructul răzbate un sentiment foarte clar de junețe, abordări săltărețe și angajate, oricum un aer de tinerețe sau de adresare a mesajului către un spațiu de tineri.

Mai sunt de remarcat câteva elemente salutare: manifestul marchează o componentă de deschidere spre consultare și retușare, acceptă faptul că nu e un proiect definitiv, îndeamnă și provoacă, totodată, intervenții cu alte idei, cu elemente de dezbatere și contra-argumente chiar, la elementele propuse statelor europene, prin intermediul cetățenilor lor, pentru integrare aprofundată. Manifestul din scrisoarea Macron invită la a fi dezbătut și criticat, invită la confruntarea cu cetățenii, ba chiar propune interfața și formula de integrare a opiniilor categoriilor diverse - zonă academică, de cercetare, de tineret - cam după modelul propriei dezbateri franceze, după contestările Vestelor Galbene.

În final, este un proiect, o viziune profund europeană. O caracteristică a lui Emmanuel Macron încă de la lansarea proiectului său En Marche și câștigarea deopotrivă, practic peste noapte, a alegerilor prezidențiale și parlamentare. Poate singura zonă care lipsește și i-ar putea fi reproșată este auto-analiza, întoarcerea către sine, privirea critică în oglindă și asumarea, cumva, a unor responsabilități asupra situației curente a Europei. Ca să nu spunem despre absența unor referiri, într-un asemenea text, la propria analiză și propriul șantier din Franța actuală. Proiectul poate determina un reproș de legitimitate, odată ce analiza nu vizează și această componentă de autoexaminare și asumare. De legitimare a unui demers european, după o realizare majoră și o probă test la nivelul Franței pe care o conduce.

Observațiile unui cârcotaș de meserie: asumarea greșelilor trecutului.

O privire mai atentă la document stârnește nevoia unui set de observații directe față de text. Componenta retorică, pe cât este de bună pentru promovarea și impactul scrisorii asupra populației și expresivitatea în interpretarea publică a textului, pe atât de puțin utilă devine în a transmite că e vorba despre un proiect serios și cu conținut, și nu un simplu exercițiu de comunicare. El are toate ingredientele comunicării unui proiect politic: Anunță că Europa este în pericol, marchează sensul urgenței și nevoia unei reacții; leagă acțiunea direct de alegerile europarlamentare ce vin; marchează nevoia de acțiune, îndemnând, incluzându-se în acest efort colectiv, Să facem ceva!

Firește că retorica identifică și dușmanul, Naționalismul. Dușmanul comun european și faptul, efectul acestui naționalism, Brexitul, rana sângerândă a Europei. Factual, Europa nu stă deloc atât de prost ca în imaginea desenată cu precădere la începutul și la finalul textului, care conturează înflăcărarea tinerească și perspectiva acțiunii, conținută în Manifest. Deși critică situația existentă, în care s-a ajuns, lipsește asumarea erorilor proprii de până azi, cu precădere erorile din divizarea ei-noi, est-vest, sud-nord, nativi europeni-migranți sau diaspore est-europene.

Lipsesc elementele fundamentale care ar explica, cumva, fie vocația europeană a integrării și multiculturalismului, fie germenii și erorile situației curente și surselor naționaliste: post-colonialismul și eforturile de integrare la a doua-a treia generație a administrației repatriate lipsește și relativizează, respectiv vulnerabilizează tema politicii comune față de migranți și a politicii de azil. Lipsește, într-o asemenea dezbatere reală, și o schiță de vini asumate sau măcar de neputințe recunoscute.

Critica naționalismului poate merita să aibă la bază eforturile concrete ale integrării europene cum este ea azi, înaintea pașilor înainte de extindere sau integrare mai profundă și avansare a proiectului european. Asta fără să vorbim despre faptul că proiectul de la Aachen, în variantă franco-germană,  respectiv integrarea națiunilor care, altădată, au generat două războaie mondiale, ca un caz-test al perspectivei de integrare europeană, nu se mai regăsește deloc în proiectul actual pentru Europa.

Critica Manifestului Macron: înfierarea naționalismelor din poziția naționalistului european prin excelență

Dacă este să mergem spre spațiul critic al elementelor din scrisoarea-manifest a lui Emmanuel Macron, aici lucrurile încep să se decanteze diferit. Constatăm formule de contradictorialitate, care merită o rafinare mai atentă, pentru o abordare coezivă și coerentă, totodată, a documentului și tezelor din spatele acestui manifest. Astfel, Manifestul trădează un tip de „naționalism european”, construit și desenat pe modelul naționalismului francez.

Deși critică naționalismele, care sunt dușmanul comun al construcției europene în varianta Macron, documentul nu discută nimic despre populism – o formulă mult mai largă decât naționalismele și care a dus mai rapid la diviziuni și simplificări propagandistice și retorice, la faliile și diviziunile Europei de astăzi - sau la adhocrație, la metehnele liderilor care au înclinații de centralizare a puterii și eludare a regulilor democratice, sub diferite motive, ca și înclinația spre decizie luată prin improvizație sau prin formule de tip sic volo - c-așa vreau eu, fără argumente, fără rațiune, fără nuanțe.

Apoi textul trădează elemente clare de interes ale celui care desenează proiectul european. Astfel, se regăsesc teme franceze sau expuse în abordări mai degrabă franceze decât europene, cu alunecări de la regulile liberale deja clamate și apărate – se face referire la o preeminență și avantaj acordat surselor europene de produse, la respingerea unei competiții depline și absolute. Termenul de coeziune apare o singură dată, dar în alt sens decât cel clasic, în timp referirea la menținerea proiectului Europei cu mai multe viteze – dar deschisă tuturor – este menținută, chiar dacă e ascunsă sub altă formulă. Interesul pentru Africa(ca formă de salvare a proiectului Uniunii pentru Mediterana, de sorginte franceză, dar și de proiectare a intereselor franceze în fostele colonii), apărarea comună, inventică comună, toate sunt teme ce revin recurent și se ghicesc ca proiecte în primul rând franceze, mai apoi europene.

Chiar și în formula politică și de comunicare transmisă, scrisoarea Macron trădează, în continuare, abundență, ba chiar abuzul de instituționalism, același model al formei fără fond, ce se vrea umplută de conținut, cu design francez. O regăsim în diferitele consilii propuse ce vizează mai degrabă obiective în sine decât substanța, ce se anunță că va apărea în timp. Mai putem remarca, în text, și un tip de unilateralism care e trădat de formulele promovate.

Remarcăm și o selecție subiectivă a proiectelor îmbrățișate, în termenii integrării viitoare, în care nu prevalează sănătatea comună a cetățenilor europeni ci salariul minim comun – cu impact major pe productivitate și competiție, firește. În acest context, trebuie să remarc o abundență și preponderență de reflexe de stânga, cel puțin pentru gustul meu. Protecționismul și naționalismul european este dublat exact de aceste referiri excesive nu atât la modelul social european, cât la înclinații excesiv socializante și egalitariste, ce nu încurajează deloc progresul și competiția la care aspiră Europa din viziunea Macron.

Devine evident, astfel, că problemele interne ale lui Macron în Franța își pun amprenta asupra proiectului. Prea multă abordare socială și înclinație spre echilibre ale muncii, dar nu la fel de mare înclinație și preocupare pentru competiție reală și corectă, mult mai acerbă, fără abordări liberale – poate reflex al criticii interne că președintele francez apără prea mult marile companii – prea multe limitări, îngrădiri, control, plus celebra preeminență europeană ca sursă a legitimității și primatului achizițiilor publice.

Erori de proiect spre divizarea Europei: egoisme franceze, excepționalism și unilateralism, cu urme de gaullism pe dedesubt

În partea subiectivă a analizei - în care includ, e adevărat, și referirile anterioare la prea multă înclinație socială și protecționism european, cu nuanțe de conturare a unui naționalism european - voi adăuga și zonele pe care le consider de-a dreptul nocive, chiar erori de proiect, în scrisoarea lui Emmanuel Macron. Astfel, voi pleca de la ideea că orice formulă de integrare mai profundă, pe terțe teme și politici, autorizate de Tratatul de la Lisabona, trebuie să nu divizeze Uniunea Europeană. Reforma, reclădirea, reîntemeierea Europei unite nu trebuie să aibă ca efect unilateralismul, promovarea intereselor individuale ale unui stat sau altul, a unui lider sau altul, nici măcar a unui grup privilegiat sau dominant de state, dacă vrem ca proiectul să fie îmbrățișat și să dureze.

Pe această direcție, trebuie să remarcăm câteva elemente care complică, de-a dreptul, și nu susțin proiectul Europei unite în viziunea Președintelui Franței, Emmanuel Macron. Astfel, documentul conține nu puține note de anti-americanism flagrant și chiar ceva îndemnuri asupra unor politici ce împing spre ruptură transatlantică(în ciuda referinței unice la NATO, menținută formal în text, la dimensiunea de apărare și securitate). Și Emmanuel Macron, și alți lideri europeni - care conturează astăzi și o vor face și la Sibiu, la 9 mai 2019, Viitorul Europei – trebuie să știe că America nu se termină cu Trump, iar lumea euro-atlantică e mult mai importantă, mai vie și mai prezentă în conștiința cetățenilor europeni decât formalismul plasării acronimului NATO în textul scrisorii către cetățenii europeni.

Recursul la această formulă de tip Identitate europeană de Apărare chiar și în cadrul NATO, cu tot cu Marea Britanie, o reconfigurare prin repliere a fostei Armate Europene, ca și a Inițiativei de Intervenție Europeană – dispărută între timp din prim plan – nu recomandă foarte multă încredere cel puțin la o mare parte a statelor europene. De unde vin resursele? Know how-ul? În cât timp s-ar obține aceasta?

Putem interpreta – chiar dacă nu rezultă explicit din text și nici măcar aluzia nu există – că s-ar fi gândit o împărțire de sarcini între NATO, responsabil de Apărarea comună și UE, cu preocupări mai degrabă pe zone de securitate a frontierelor și gestionare a migranților și azilului, dacă nu am avea referința directă la un Tratat European de Securitate și Apărare(!!!). Cred că aici deja am revenit la depășirea textelor de la Roma, în documentul care a lansat dezbaterea despre viitorul Europei în 9 mai 2017, iar rivalitățile între un asemenea proiect și NATO nu duc decât la accentuarea faliilor dintre statele europene. Din contra, asumarea rolului SUA în securitatea și apărarea continentului sau referirea directă la lumea euro-atlantică ar fi compensat pe deplin ambiguitatea, mai degrabă destructivă, accentuată de prevederile discutabile pe această dimensiune.

Textul mai păgubește, în opinia noastră, și prin referiri indirecte, marginale și infime la pericolul rus, lăsat să se prezume doar la nivel de atacuri cibernetice și război informațional. Lipsește sensul perceperii unei amenințări militare directă din Est, ba chiar cu componente nucleare, nu există referiri la război hibrid împotriva întregii comunități europene și, deci, nu are accentele spre necesitatea unei apărări militare clasice solide, la modernizare și capabilități relevante în materie. Nici referirea la Cei Mari, puteri exterioare Europei care ar genera influență prezumat nefastă, nu deschide ușa unor clarificări conceptuale, ci lasă confuzie și neclarități substanțiale. Proiectul nu transmite cetățenilor europeni nimic despre nici o amenințare, nici o preocupare reală de securitate.

Domină atenția cititorului referirile la multinaționale, impozite și marii giganți IT care sunt transparente în text, ridicând probleme în termeni de competiție și relație transatlantică solidă - ba chiar învățarea din câștigurile și cercetarea de peste ocean, până la construirea propriilor platforme competitive pentru dezvoltare și progres tehnologic, la nivel european. Documentul insistă pe amenințările ridicate de migrație și azil, pe nevoia apărării frontierelor, dar nu pe apărare hard și terorism, pe radicalizare, pe alte elemente de alienare a indivizilor din societare, pe impactul tehnologic asupra comunităților europene.

Pe fond un document foarte bun pentru că este singurul sau primul consistent, cu veleități de comunicare publică și de viziune programatică evidente. Dar și cu elementele întunecate, erori de proiect și elemente discutabile, în privința abordărilor ideologice. Un document care se cere explicitat, dezvoltat și, sigur, retușat sensibil prin aportul celorlalți actori și state membre ale UE, ca și a eșafodajului instituțional european.

„Cetățeni ai Europei,

Îmi permit astăzi să mă adresez direct vouă, nu doar în numele istoriei și al valorilor care ne unesc, ci și pentru că este urgent. Peste doar câteva săptămâni vor avea loc alegerile europene, decisive pentru continentul nostru.

Nicicând nu a fost Europa mai necesară de la cel de-al doilea Război Mondial până astăzi, și totuși niciodată nu s-a aflat ea într-un mai mare pericol decât acum.

Brexit-ul este simbolul acestui pericol. Simbol al crizei Europei, care nu a știut să răspundă nevoilor de protecție a popoarelor în fața marilor șocuri care au zdruncinat lumea contemporană. Totodată este un simbol al riscului european. Riscul nu este apartenența la Uniunea Europeană, ci minciunile și iresponsabilitatea care pot să o distrugă.  Cine le-a spus britanicilor adevărul despre viitorul lor după Brexit? Cine le-a vorbit despre pierderea accesului la piața europeană? Cine a evocat riscurile la care se expune pacea din Irlanda dacă se revine la granițele din trecut?

Închiderea în sine naționalistă nu propune nimic; este o reacție de respingere fără proiect. Iar această capcană amenință întreaga Europă: cei care exploatează furia oamenilor răspândesc știri false și fac promisiuni deșarte.

În fața acestor manipulări, noi trebuie să rămânem fermi. Mândri și lucizi. Să spunem mai întâi ce este Europa. E un succes istoric: reconcilierea unui continent devastat, într-un proiect inedit de pace, de prosperitate și de libertate. Să nu uităm niciodată acest lucru.

Un proiect care și astăzi ne protejează în continuare: ce țară ar putea acționa singură în fața strategiilor agresive ale marilor puteri? Cine ar putea pretinde că este suveran, de unul singur, în fața giganților din domeniul digital? Cum am putea noi rezista la crizele capitalismului financiarfără moneda euro, care este o forță pentru întreaga Uniune?

Europa mai înseamnă și miile de proiecte care au schimbat, în viața cotidiană, chipul teritoriilornoastre, o școală renovată aici, o șosea construită acolo, ori accesul la Internet în bandă largă care se extinde și dincolo. Este o luptă și un angajament de zi cu zi, deoarece atât Europa, cât și pacea, nu sunt un dat imuabil.

În numele Franței, eu duc neîncetat această luptă pentru progresul Europei și pentru apărarea modelului european. Noi am arătat că ceea ce ni se spunea că e inaccesibil, și anume crearea unei apărări europene sau protecția drepturilor sociale, este posibil.

Însă trebuie să facem mai mult, și mai repede. Deoarece mai există o capcană, a statu quo-ului și a resemnării. În fața marilor șocuri ale lumii, cetățenii ne întreabă adesea: „Unde e Europa? Ce face Europa?”. Au început să o vadă ca pe o piață fără suflet. Or Europa nu e doar o piață, ea este un proiect. O piață e ceva util, dar nu trebuie să ne facă să uităm necesitatea frontierelor care protejează și a valorilor care unesc.

Naționaliștii se înșeală atunci când pretind că ne apără identitatea retrăgându-ne din Europa; căci ceea ce ne reunește, ne eliberează și ne protejează este civilizația europeană. Dar se înșeală și cei care ar vrea să nu se schimbe nimic, pentru că nu țin seama de temerile care ne străbat popoarele, de îndoielile care ne subminează democrațiile.

Ne aflăm la un moment decisiv de răscruce pentru continentul nostru; un moment în care, colectiv, va trebui să reinventăm, politic și cultural, formele civilizației noastre într-o lume care se transformă. Este momentul Renașterii europene. De aceea, rezistând tentațiilor de închidere în sine și de dezbinare, vă propun să construim împreună această Renaștere în jurul a trei mari ambiții: libertatea, protecția și progresul.

Apărarea libertății noastre

Modelul european are la bază libertatea omului, diversitatea opiniilor și a creației. Libertatea noastră cea dintâi este libertatea democratică, aceea de a ne alege guvernanții în vreme ce, la fiecare scrutin, puteri străine caută să ne influențeze voturile. Propun să se creeze o Agenție europeană de protecție a democrațiilor care va furniza tuturor Statelor membre experți pentru a proteja procesul electoral împotriva atacurilor cibernetice și a manipulărilor. În acest spirit de independență, va trebui de asemenea să interzicem finanțarea partidelor politice europene de către puterile străine. Trebuie să interzicem, prin reguli europene, orice discurs de ură și de violență pe Internet, deoarece respectul persoanei umane este fundamentul civilizație noastre de demnitate.(Rusia!!!)

Protejarea continentului nostru

Având drept fundament reconcilierea internă, Uniunea Europeană a uitat să se aplece asupra realităților din lumea contemporană. Or nicio comunitate nu crează un sentiment de apartenență dacă nu are limite pe care să le protejeze. O frontieră înseamnă libertate în securitate. Noi trebuie să revizuim din temelii spațiul Schengen: toți cei care vor să participe la această reorganizare trebuie să îndeplinească anumite obligații de responsabilitate (controlul riguros la frontiere) și de solidaritate (o politică unică de azil, cu aceleași reguli de primire și de refuz peste tot). O poliție de frontieră comună și un oficiu european de azil, obligații stricte de control, o solidaritate europeană la care să contribuie fiecare țară, sub autoritatea unui Consiliu european de securitate internă: în fața migrațiilor, eu cred într-o Europă care își protejează atât valorile, cât și frontierele.

Aceleași exigențe trebuie să se aplice și la apărare. În ultimii doi ani s-au realizat progrese importante, însă noi trebuie să dăm o orientare clară: un tratat de apărare și de securitate va trebui să definească obligațiile indispensabile ale fiecăruia, în acord cu NATO și cu aliații noștri europeni(continentali, non NATO, non UE): creșterea cheltuielilor militare, clauza operațională de apărare reciprocă, Consiliul de securitate european în asociere cu Regatul Unit pentru a pregăti deciziile noastre colective. (Identitate de Apărare Europeană plus!!!)

Frontierele noastre trebuie de asemenea să asigure o justă concurență. Care putere din lume acceptă să continue schimburile cu cei care nu-i respectă niciuna din regulile sale? Noi nu putem să suportăm fără să spunem nimic. Trebuie să ne reformăm politica de concurență, să ne refondăm politica comercială: să sancționăm sau să interzicem în Europa întreprinderile care aduc atingere intereselor noastre strategice și valorilor noastre esențiale, cum sunt normele de mediu, protecția datelor și plata corectă a impozitelor; și să ne asumăm, în cadrul industriilor strategice și a piețelor noastre publice, o preferință europeană așa cum o fac și concurenții noștri americani sau chinezi.(Naționalism european. Ruptură transatlantică!)

Regăsirea spiritului de progres

Europa nu este doar o putere de rang secund. Întreaga Europă este o  avangardă: ea a știut întotdeauna să definească normele progresului. Pentru aceasta, ea trebuie să susțină un proiect de convergență mai degrabă decât unul de concurență: Europa, locul în care s-a creat securitatea socială, trebuie să instaureze pentru fiecare lucrător, de la Est la Vest și de la Nord la Sud, un scut social  care să-i garanteze aceeași remunerație la același loc de muncă și un salariu minim european, adaptat la fiecare țară și discutat în fiecare an în mod colectiv.

Reașezarea pe calea progresului înseamnă de asemenea să preluăm inițiativa în lupta pentru mediu. Ne vom putea oare privi în ochi copiii dacă nu ne îndeplinim obligațiile climatice? Uniunea europeană trebuie să-și fixeze ambiția – 0 carbon până în 2050, înjumătățirea pesticidelor până în 2025 – și să-și adapteze politicile la această exigență: o Bancă europeană a climatului pentru finanțarea tranziției ecologice; o forță sanitară europeană pentru a reîntări controlul alimentelor noastre; împotriva amenințării lobby-urilor, evaluarea științifică independentă a substanțelor periculoase pentru mediu și sănătate... Acest imperativ trebuie să ne ghideze toate acțiunile: de la Banca Centrală la Comisia europeană, de la bugetul european la planul de investiții pentru Europa, toate instituțiile noastre trebuie să aibă ca mandat climatul.(sănătate comună? Învățământ ???)

Progres și libertate înseamnă să poți trăi din munca ta: pentru a crea locuri de muncă, Europa trebuie să anticipeze. De aceea ea trebuie nu doar să reglementeze giganții din sectorul digital, prin crearea unei supravegheri europene a marilor platforme (sancționarea mai rapidă a nerespectării dreptului concurenței, transparența algoritmilor lor…), dar și prin finanțarea inovației prin dotarea noului Consiliu European al inovației cu un buget comparabil cu cel din Statele Unite, pentru a deveni vârful de lance al noilor revoluții tehnologice, cum ar fi inteligența artificială.

O Europă care se proiectează în lume trebuie să privească și către Africa, cu care trebuie să inițiem un pact pentru viitor. Asumându-ne un destin comun, susținându-i dezvoltarea în mod ambițios și nu defensiv: investiții, partenariate universitare, educație pentru fete…

Libertate, protecție, progres. Pe acești piloni noi trebuie să construim Renașterea europeană. Nu îi putem lăsa pe naționaliști, care nu au soluții, să exploateze furia popoarelor. Nu avem dreptul să fim somnambulii dintr-o Europă vlăguită. Nu ne mai putem complace în rutină și în invocații. Umanismul european înseamnă o exigență de acțiune. Iar cetățenii, peste tot, cer să ia parte și ei la schimbare.

Vă invit să instaurăm, înainte de finele acestui an, o Conferință pentru Europa pentru a propune toate schimbările de care proiectul nostru politic are nevoie, fără niciun tabu, nici măcar revizuirea tratatelor. Această conferință va trebui să asocieze paneluri de cetățeni, să discute cu universitarii, cu partenerii sociali, cu reprezentanții religioși și spirituali. Ea va defini o foaie de parcurs pentru Uniunea Europeană care să traducă aceste mari priorități în acțiuni concrete. Vom avea dezacorduri, dar e mai bine oare o Europă încremenită sau o Europă care merge înainte, fie și în ritmuri diferite uneori, și care rămâne deschisă tuturor?

În această Europă, popoarele își vor recăpăta controlul asupra propriului destin; în această Europă, Regatul Unit, sunt sigur de aceasta, își va regăsi pe deplin un loc.

Cetățeni ai Europei, impasul Brexit-ului este o lecție pentru noi toți. Haideți să ieșim din această capcană, haideți să dăm un sens alegerilor care se apropie și o lecție tuturor. Voi veți decide dacă Europa și valorile ei de progres trebuie să rămână mai mult decât o paranteză în istorie. Este alegerea pe care v-o propun, pentru ca împreună să trasăm calea Renașterii europene.

Emmanuel Macron”

Sursa: deschide.md

Citeste mai mult despre: Emmanuel Macron, Iulian Chifu, UE
Daca ti-a placut articolul, urmareste agentia de stiri rnews.ro pe facebook
Alte articole: