• Bucuresti 16º C
    Baia Mare 17º C
    Brasov 17º C
    Cluj-Napoca 15º C
    Constanta 18º C
    Craiova 15º C
    Galati 16º C
    Iasi 15º C
    Suceava 12º C
    Timisoara 17º C
  • 1 EUR = 4.7635 LEI
    1 USD = 4.3251 LEI
    1 GBP = 5.5596 LEI
    1 CHF = 4.3682 LEI
    1 HUF = 1.4224 LEI
    1 BGN = 2.4355 LEI
    1 JPY = 3.9706 LEI
  • Login
CELE MAI NOI | CELE MAI VIZIONATE | JURNALE
Ultimele stiri:  
= JURNALE =

Iulian CHIFU // Avantajul jucătorului de cursă lungă

12 Martie, 10:36

Cine își permite să aștepte, după alegerile din Republica Moldova?

Chifu

Am fost întotdeauna fascinat de marile învățăminte ale istoriei. De lideri politici vizionari, de cei care au reușit să anticipeze și au dat învățăminte valabile și azi.

Au găsit cuvintele potrivite care sunt de actualitate întotdeauna, în noi lecturi. De la Lunga telegramă a lui George Kennan, care anticipa Războiul Rece, la discursul lui Churchill la Fulton, când anunța căderea Cortinei de Fier asupra Europei, la von Clausewitz, care privea Războiul drept continuarea politicii cu alte mijloace. Ca să nu mai spunem de interpretările lui Sun Tzî chiar astăzi, la apariția formulelor noi și moderne de război hibrid.

Anduranța, răbdarea, forța de a aștepta în politica de ieri și de azi

Anduranța și răbdarea, judecata în termene lungi sunt caracteristice chinezilor. Se spune despre Mao că, la întâlnirea cu Kissinger și Nixon, la reîncălzirea relațiilor sino-americane, în anii 60-70 (de care România nu e străină, după cum o probează documentele CIA declasificate), întrebat ce părere are de Revoluția franceză și drepturile omului și de ce a îmbrățișat comunismul, ar fi răspuns că e prea devreme pentru a se pronunța. Pentru un popor multi-milenar, a fost simplu să spui că 250 de ani de la Căderea Bastiliei nu sunt suficienți pentru a evalua efectele unui act istoric. (Desigur, nimeni nu l-a întrebat, în același context, de ce a trecut, totuși, la comunismul apărut doar cu 60 de ani înainte, odată cu Revoluția bolșevică.)

Învățămintele chineze sunt reluate și astăzi. Iar cel mai citat proverb chinez, despre răbdare, bineînțeles, spune că dacă stai suficient de mult timp pe malul unui râu, vei vedea trupul dușmanului tău plutind la vale. Oricât de macabru ar suna, e și asta o virtute salutată de învățătura chinezească, de la celebra picătură care, repetată obsesiv, ajunge să facă gaură până și în piatră, sau la cel de-al 360-lea ultimatum definitiv zilnic, dat fără preget Uniunii Sovietice, pentru încălcarea propriului teritoriu.

În ziua de azi, răbdarea e dublată de consecvență și încăpățânare, de așteptarea și lupta până în ultimul moment. Despre echipa de fotbal a Germaniei se spune că nu e bătută decât atunci când a ajuns la cabine sau pleacă cu autocarul. Pe aceleași legende ale virtuților răbdării, doamna Merkel e cunoscută pentru că rămâne neclintită la fiecare Consiliu European, chiar până dimineața, când e nevoie, pentru că știe povața, pe care o spune și staff-ului său, că cine se ridică ultimul de la masă e cel care ia deciziile. Cine a plecat mai repede ar putea să aibă surprize.

Cine își permite să aștepte după alegerile de la Chișinău

Am făcut această digresiune pentru a reveni la origini, la punctul cheie, cred eu, pentru acțiunile post-electorale din Republica Moldova. Pentru că acum am intrat într-un joc de șah strâns, într-un „pat” general în care doar răbdarea, anduranța, forța de convingere, știința politică și inspirația, de ce nu, pot aduce rezultate. Deja intrăm în structura profundă care depinde de experiență și instinct de om politic, de forță a liderilor partidelor implicate în alegeri.

Totul pleacă de la relativa situație de blocaj prin rezultatele la alegeri care fac imposibilă o majoritate, odată ce un partid, ACUM, nu-și dorește să se asocieze cu niciunul dintre celelalte două partide majore(în ciuda unor presiuni externe relevante și a înclinației spre o formulă contra naturii cu PSRM, sub haina “coaliției anti-oligarhice”) iar PDM nu are nici un interes să valideze narațiunea de campanie a ACUM privind binomul sau oligarhul care controlează statul, asociindu-se cu PSRM sau începând să cumpere parlamentari la bucată, expunându-se unor reacții complicate de la Bruxelles.

Deci problema majoră este cine își permite să aștepte? Cine se precipită, pe de altă parte? Și asta pentru că perspectiva unor alegeri anticipate peste 3 luni este luată în calcul, cel mai probabil, de către fiecare dintre jucători. Acolo unde contează trendul partidului politic – unde ACUM și PDM cresc iar PSRM scade, resursele – financiare mediatice și logistice, capacitatea administrativă și mediatică în timp. Dar și jocul propriu între alegeri, noile alianțe și eventuale noi reguli ale jocului (cum își propun unii prin schimbarea legilor electorale sau a conducerilor instituțiilor dependente de Parlament).

În campanie pentru alegerile anticipate

Cred că acum am văzut primele semnale ale așezării în perspectiva negocierilor post-electorale. Iar rezultatele nu sunt deloc încurajatoare. Cred că nu întâmplător, jucătorii se așează deja în perspectiva alegerilor anticipate ce urmează. Evident, cei cu trenduri în creștere și perspective au timp să aștepte să se consume eforturile și resursele celorlalți. Așteptarea poate fi o virtute, iar timpul are și rolul de a vindeca, de a accentua și a desena perspective diferite.

Din acest punct de vedere, cred că singurii care, într-adevăr, nu au timp să aștepte sunt PSRM și Igor Dodon. Trendul de scădere al partidului nu este unul îmbucurător, și dacă mai adăugăm și pierderea de încredere majoră de la Moscova, mai puține resurse și mai puține susțineri vor veni în perspectivă. Am văzut-o deja din declarațiile post-electorale ale unor reprezentanți ai Rusiei lui Putin pe această temă.

Suntem, de fapt, într-o adevărată campanie pentru viitoarele anticipate. Iar această perspectivă limitează opțiunile. Nici un parlamentar nu vrea să riște să iasă din propria fracțiune pentru a nu se mai regăsi pe viitoarele liste. Chiar și cei din votul uninominal, din circumscripții, nu pot să joace la risc maxim. De aceea perspectiva anticipatelor, de această dată, este mult mai probabilă.

În rest, între ACUM și PDM, în special, se joacă confruntarea a două noi narațiuni și bătălia pentru percepția publică aferentă credibilității fiecăreia dintre cele două: Politică destructivă sau constructivă a jucătorilor politici post electorali, în nevoia de a da o majoritate și un Guvern Republicii Moldova, precum și responsabilitatea pentru guvernare versus verticalitate și forța convingerilor, legitimitatea opțiunilor și consecvența principiilor. Deja e un cu totul alt joc decât cel din campania clasică, și e deschis oricăror rezultate.

Două sunt întrebările cheie pentru ambii combatanți politici și electorali: poziția îmbrățișată și narațiunea promovată aduce voturi noi? Le menține/le stabilizează pe cele vechi? Eu cred că păstrarea pe aceste poziții sigur consolidează electoratul, în cazul ACUM. E de văzut dacă îl și extinde. La fel și la PDM. Aici el nu are probleme de conservare. Dar poate să-l extindă cu aceste politici responsabile și deschiderea spre negociere și dialog? În plus, cred că ambii actori principali trebuie să se gândească serios și la posibilitatea schimbării regulilor jocului – a legii electorale (cum și-ar dori ACUM) dar și la perspectiva ca noua tablă de șah să se schimbă dramatic. Să apară noi actori, noi reașezări la viitoarele alegeri anticipate. Qui Prodest? Cui va profita?

Sursa: deschide.md

Daca ti-a placut articolul, urmareste agentia de stiri rnews.ro pe facebook
Alte articole: