• Bucuresti 31º C
    Baia Mare 32º C
    Brasov 28º C
    Cluj-Napoca 30º C
    Constanta 28º C
    Craiova 30º C
    Galati 32º C
    Iasi 31º C
    Suceava 28º C
    Timisoara 33º C
  • 1 EUR = 4.6569 LEI
    1 USD = 4.0889 LEI
    1 GBP = 5.1960 LEI
    1 CHF = 4.1043 LEI
    1 HUF = 1.4370 LEI
    1 BGN = 2.3811 LEI
    1 JPY = 3.6974 LEI
  • Login
CELE MAI NOI | CELE MAI VIZIONATE | JURNALE
Ultimele stiri:  
= JURNALE =

Dumitru CRUDU // Urmărit de boschetari, într-un parc din Chișinău

07 Iunie, 17:42

Am coborât pe o alee scăldată de razele soarelui. Lumea trecea pe alături și mă privea duşmănos şi, din această cauză, mă feream și eu s-o privesc.

Crudu

Mergeam mai departe şi nu mă uitam la nimeni și la nimic. „Şi ce se va schimba dacă voi afla cine sunt oamenii de lângă mine?” mi-am spus şi am accelerat paşii, fără să ştiu prea bine unde mă grăbesc. Dar totuşi mă grăbeam.

Mă grăbeam să rămân singur şi când am rămas singur am constat că în jurul  meu lumea vorbea mai mult în ruseşte. Am intrat pe o altă alee şi m-am așezat pe o bancă. Parcul era completamente pustiu. Am ațipit un pic și când m-am trezit am auzit niște sunete. Probabil, aceste sunete m-au și trezit.

Erau niște sunete ciudate. Parcă erau niște valuri izbindu-se de țărm. Am căutat cu ochii locul de unde izvorau acordurile muzicale şi am descoperit că veneau din fundul parcului, unde era o scenă în aer liber pe care cânta o orchestră în toată legea. Orchestra cânta în faţa a zeci de scaune goale. Cânta doar pentru mine.

Am închis ochii şi m-am lăsat legănat de ritmurile melodiilor. Muzica acţiona asupra mea ca un lenitiv și am ațipit iar și când m-am trezit în jurul meu forfoteau vreo zece sau vreo cincisprezece bătrânei cătrăniți, îmbrăcați foarte sărăcăcios.

Deși era vară afară, purtau pufoaice slinoase şi rupte. Mâncau cu poftă iaurt şi pâine şi, din când în când, îmi aruncau nişte priviri înăcrite și agresive. Nu știu de unde s-au luat în jurul meu. Dar aveam impresia că nu mi-au pus gând bun. Asta mă și făcu să sar în picioare și s-o rup din loc, fugind din mijlocul lor.

Cu valiza în braţe şi cu înfrigurare în suflet, căutam ieşirea din parc. Bătrâneii s-au ridicat şi ei în picioare.

Se vede că erau nişte muncitorii ce îngrijeau parcul. S-au luat după mine încercând să micşoreze distanţa care ne separa.  Mi-am iuţit pasul. Fără să-și lase iaurtul și pâinea din mâini, boschetarii au mărit viteza. Alergam din toate puterile.

Dar şi boschetarii nu se lăsau mai prejos, ba chiar, se descurcau la sprint un pic mai bine decât mine pentru că intervalul dintre ei şi mine scădea în mod dramatic şi ieşirea din parc nu se mai vedea. Boschetarii s-au descălţat şi acum alergau desculţi. Habar nu aveam ce voiau de la mine. Şi nici măcar nu puteam bănui.

Nu avusesem timp suficient ca să le memorizez figurile şi acest lucru îmi provoca un sentiment de nesiguranţă. Indivizii oare chiar erau muncitori în parc sau era zona unde cerșeau? Înclinam mai degrabă spre a doua variantă. Zona aceasta era a lor.

Fără doar şi poate că boschetarii care, acum, voiau să mă prindă cerșeau în acest parc. Acum când le simţeam răsuflarea fierbinte în spate,  mă gândeam că voiau să mă stoarcă de bani. Acum când erau tot mai aproape şi mai aproape, nu mai eram chiar atât de sigur că erau boschetari, pentru că niște boschetari nu cred că ar putea să fugă așa de bine.

Am cârnit-o pe aleea din stânga şi bătrâneii șleampeți au virat şi ei la stânga tropăind din ce în ce mai tare în spatele meu de parcă nu ar fi alergat nişte boschetari oarecare, ci nişte sportivi de performanţă.

Am întors capul şi am scos un ţipăt puternic pentru că aveam impresia că au început să crească în înălţime şi, dacă la început aveau cam în jurul la un metru şi şaizeci şi opt, acum aveau mai bine de doi metri şi acest lucru m-a îngrozit şi, frica, anume frica m-a făcut să alerg şi mai repede şi s-o cotesc la dreapta, pe o alee strâmtă întretăiată de un şuvoi de apă.

Respiraţia incandescentă şi fetidă a boschetarilor îmi sfredelea ceafa ca un aparat de sudură. Şi ce mai puteam face altceva decât să sprintez?  Doar de miliție mai fugisem așa de repede. Acum însă nu aveam chef să mă gândesc la miliție. Acum important era să mă rup de boschetarii care voiau să mă captureze.

Şi dacă m-ar fi găbuit ce mi-ar fi făcut? M-ar fi jefuit sau m-ar fi impus şi pe mine să cerșesc sau mi-ar fi vândut rinichii sau m-ar fi forţat să le facă rost de crăpat? Dar poate boschetarii ăia erau polițiști, polițiști camuflaţi în boschetari şi poate că ştiau prea bine cine sunt şi mă urmăreau în cunoştinţă de cauză?

Alergam din toate puterile. Alergam de parcă aș fi avut aripi la picioare. Alergam cu paşi mărunţi, dar rapizi şi nici nu am observat când am țâșnit afară din parc şi mi-am aruncat picioarele pe nu ştiu ce stradă care înconjura parcul.

Boschetarii nu au ieșit din parc și s-au întors înapoi pe aleile din grădină. M-am oprit la marginea străzii și mă bucuram că le-am scăpat printre degete ca nişte boabe de nisip. Îi urmăream cum se întorceau înapoi în parc și mi s-a părut că și-au pierdut statura ciclopică pe care o avuseseră la un moment dat.

Eram de-a dreptul contrariat neputându-mi explica fanatismul şi îndârjirea cu care m-au urmărit. Nu înţelegeam care era chichirezul. De ce oare m-au urmărit? Răcnetele boschetarilor s-au stins printre copacii de pe alei și eu am auzit din nou orchestra ce cânta în parc.â

NOTĂ AUTOR: Parantezele deschise de mine au un caracter de ficțiune și trebuie abordate ca atare
Citeste mai mult despre: Dumitru Crudu, Republica Moldova
Daca ti-a placut articolul, urmareste agentia de stiri rnews.ro pe facebook
Alte articole: