Pe o prietenă virtuală, de exemplu, o deranjase citatul din Joyce, o deranjase atât de tare că a început să-mi dea palme.

Pentru că nu-i plăcuse ideea lui Joyce , pretindea că acesta ar fi inactual, depășit și nu ar mai corespunde normelor morale și estetice de azi. Mersese până acolo încât a susținut că Joyce ar fi un scriitor irelevant si a sugerat, nici mai mult, dar nici mai puțin, să-l aruncăm la coșul istoriei literare și al istoriei în general. Adică ar fi vrut să-l pună la index. Să-l interzică. Doar de aceea că marele scriitor a spus undeva că „femeia este adesea punctul slab al bărbatului” și uitând că tot Joyce e autorul celui mai important roman din secolul XX , romanul „Ulise”.

Draga mea și scumpă prietenă virtuală, Joyce rămâne a fi un mare scriitor, indiferent ce vânt „moral”  și „ideologic” bate acum afară și va fi citit si citat MEREU, MEREU, chiar și după ce acest vânt va trece.

Dragă prietenă, oare nu-ți dai seama că în numele acestei penibile noi ideologii- corectitudinea politică- ceri să fie pus la index Joyce? Oare asta nu miroase a comunism, scumpa mea prietenă?

Oare chiar crezi că i-am fi putut spune lui Joyce despre ce să scrie și cum să scrie? A scris și el despre ce-a vrut. Iar mie îmi place ce-a scris și care e problema?

A, ai fi vrut să uităm că Joyce a spus asta. Adică ai fi vrut să-l cenzurăm? Asta voiai?

A, ai fi vrut să uităm de Joyce  înainte de referendum, deoarece îți este teamă că această ideie a lui Joyce să nu-i determine pe oameni să meargă la referendum?

Ai fi preferat să pun citatul din Joyce după referendum sau, și mai bine, să nu-l pun deloc? Dar asta oare nu e tot o formă de cenzură?

Iar pentru că l-am pus, m-ai acuzat că, prin intermediul lui, i-aș îndemna pe oameni să se ducă la referendum și asta nu ți-a plăcut.

Cum nu ți-a plăcut nici citatul din poetul portughez Fernando Pessoa, unul dintre cei mai mari poeți din secolul XX, pe care l-am postat pe o rețea de socializare. Ai fi vrut să nu-l pun deloc. Ai fi preferat să nu se afle că Pessoa a spus asta. Dar a spus. Pessoa era un adept al ideii de căsătorie dintre un bărbat și o femeie și o apărase în unele dintre textele sale el susținând sus și tare că cei care vor să desființeze instituția căsătoriei merg contra naturii, care, prin căsătorie, a inventat cea mai bună metodă de selecție.

Citatul din Pessoa l-am extras din eseul „Degenerescență”, unde acesta apără ideea de căsătorie dintre un bărbat și o femeie, într-o epocă în care aceasta era terfelită de către anarhiști, care susțineau că ar fi învechită și pledau să fie înlocuită cu amorul liber. Ceea ce înseamnă că bătălia de azi nu e chiar așa de nouă și ea se duce deja de mai bine de un secol. Alți actori, aceeași piesă. Pur și simplu anarhiștii de ieri poartă azi un alt nume. Dar vor cam același lucru.

Acest citat din Fernando Pessoa i-a enervat pe mulți intelectuali din lumea virtuală, care mi-au sărit la gât. M-a mirat agresivitatea lor. Pentru că eu nu mi-aș permite să mă iau de Pessoa.

Învinuirea lor era aceeași: că de ce distribui pe rețelele de socializare acest citat din Pessoa, înainte de referendum. Și de ce nu l-aș publica?

După ce am publicat citatul din Pessoa, o altă prietenă virtuală mă învinui că aș face jocurile lui Dodon, trecând cu vederea că citatul e din Pessoa. Iar mie Fernando Pessoa îmi place- e poetul meu preferat, pe când Dodon, nu, pentru că acesta nu susține ideea unirii și e socialist, iar mie ( la fel ca și lui Pessoa) nu-mi place socialismul.

„ Iubec o fetiță, Rosey. Iubesc un băiat, Van. Iubesc o femeie, pe mama lor.(...) Rosey e fata mea, Van e băiatul meu, iar Laura e mama lor, așa că-i ușor să-i iubesc. (...) Un băiat are nevoie de maică-sa, dar și de taică-său are nevoie. Are nevoie de amândoi. Și o fată are nevoie de amândoi. Și o mamă are nevoie de băiatul ei; la fel și un tată. Toți au nevoie unul de altul. Și când nu alcătuiesc o familie, trebuie totuși cu toții să încerce să fie o familie.”, zicea marele scriitor american de origine armeană William Saroyan, în romanul său „O zi din după-amiaza lumii”,  apărut în colecția Globus, la Editura UNIVERS, în 1977, dând una dintre cele mai bune și cele mai exacte definiții ale familiei. O familie e compusă dintre un mamă și un tată, dar și din copiii lor.

S-ar putea ca unor procurori morali de azi să nu le placă acest citat din Saroyan. Și oare nu o să ceară să fie pus la index și William Saroyan?

Cel puțin, până la referendum? Ca nu cumva lumea să-l citească pe Saroyan și să se ducă la referendum?

Și dacă o să se ducă, ce o să se întâmple? O să vină sfârșitul lumii?

Sursa: deschide.md