• Bucuresti 23º C
    Baia Mare 26º C
    Brasov 21º C
    Cluj-Napoca 23º C
    Constanta 20º C
    Craiova 24º C
    Galati 23º C
    Iasi 25º C
    Suceava 22º C
    Timisoara 25º C
  • 1 EUR = 4.6677 LEI
    1 USD = 4.0341 LEI
    1 GBP = 5.3242 LEI
    1 CHF = 4.0786 LEI
    1 HUF = 1.4484 LEI
    1 BGN = 2.3865 LEI
    1 JPY = 3.5984 LEI
  • Login
CELE MAI NOI | CELE MAI VIZIONATE | JURNALE
Ultimele stiri:  
= JURNALE =

Dumitru CRUDU // O hemoragie urâtă de tot

07 Septembrie, 09:14

Stăteam cu capul rezemat de cefiera scaunului alb, cu ochii închiși, ca să nu văd ce-mi face medicul.

Crudu

De văzut nu vedeam, dar simțeam cum îmi băga în nas un instrument rece ca gheața și cum acesta îmi pătrundea pe nară și îmi aluneca rapid în cavitatea mea nazală. Unde se uita cu mare atenție și domnul Dobre, care își îmbrăcase pe frunte un fel de cozoroc metalic cu un bec în mijloc ca lumina acestuia să-mi pătrundă în nas și el să vadă mai bine ce se întâmplă în fosa mea nazală din partea stângă a feței mele. Deodată, și-a scos instrumentul acela aspru din nara mea și mi-a spus:

- Singura soluție e să te operez.

Când am auzit asta am sărit ca ars din scaun. Podeaua îmi dansa sub tălpi și m-am încleștat cu o mână de cantul mesei ca să nu cad. Îl priveam cu ochii căscați de uimire.

- Și chiar nu se poate fără?

- Nu. Du-te acasă după haine și alte lucruri și într-o oră să fii înapoi. Poimâine te operez.

Am mers la cămin după pijama și șlapi, după care am trecut pe la facultate ca să le spun noutatea și colegilor mei de grupă. Când le-am povestit ce urma să mi se întâmple, genunchii îmi tremurau.

Cătă a făcut o chetă pentru mine. El a umblat cu șapca în mână pe la toți colegii noștri și a strâns o sumă frumușică, pe care trebuia să i-o dau domnului Dobre, înainte de operație.

Cătă m-a condus la spital și banii mi i-a dat în fața ușii. Erau băgați într-un plic alb și nimeni nu ar fi putut bănui ce conține. I-am mulțumit colegului meu de grupă, cu care umblam la același cenaclu literar, pentru acest plic, pe care l-am vârât în buzunarul de la piept, dar Cătă nu s-a grăbit să plece și a ținut să-mi aducă aminte ca să i-l dau medicului înainte de operație.

- Vezi și tu, prinde un moment când acesta e singur în cabinet și dă-i plicul.

Apoi a plecat. În aceeași zi pleca și din oraș la un festival de literatură din București, unde urma să recite poezii chiar în dimineața când trebuia să fiu operat.

Am plecat și eu ca să mă internez. M-au instalat într-un salon din capătul coridorului, chiar alături de baie, în care am și mers după ce mi-am lăsat lucrurile pe pat. Am intrat într-o cabină liberă, și am închis ușa. Mi-am băgat mâna în buzunarul de la piept, după plicul acela alb. I-am dezlipit marginile și am apucat cu degetele teancul acela de bancnote, stivuite atât de frumos. Era așa de gros. Îmi frigea degetele. Am început să le număr. Scoteam câteo bancnotă din teanc și o puneam în altă mână. A intrat cineva la baie și am dat drumul la apă.

Era o sumă impunătoare. Atâta părălet nu am avut de când mă știu. Era echivalentul a vreo cinci burse de-ale mele de la universitate.

Cu vocea lui Cătă în cap ca banii să-i dau medicului, înainte de intervenţia chirurgicală, am ieșit din baie și am intrat în salon. Apoi am ieșit afară. În curte, câțiva pacienți fumau. Aș fi vrut și eu să fumez, dar nu aveam țigări.

În fața spitalului se afla un chioșc unde se vindeau toate mărunțișurile. Se vindeau și țigări. Ispita era mare. M-am gândit așa, să scot niște bani din plic și să-mi cumpăr și eu un pachet de țigări?Ce parcă o să știe domnul Dobre că i-am dat cu zece lei mai puțin? Da de unde?! Mi-am cumpărat.

După-amiază, domnul Dobre a venit să mă consulte în salon, însoțit de o asistentă foarte frumoasă, una domnișoara Elena, căreia domnul Dobre i-a spus ce injecție să-mi facă până la operație. Apoi mi-a povestit un banc și a plecat foarte vesel. Domnișoara Veronica a rămas ca să-mi facă o injecție. După care a plecat și ea. Săndel a venit de afară cu un pahar cu cafea și mi s-a făcut și mie poftă de o cafea și am ieșit în curte. La chioșcul de unde am cumpărat țigări se vindea și cafea. „Mai iau numai zece lei din plic, mi-am zis, îmi cumpăr o cafea, dar de restul nu mă ating. Ce parcă domnul Dobre o să știe că i-am dat cu zece lei mai mult sau mai puțin. Important e că o să-i dau ceva. Asta contează. Și nu cât.”

Am scos doi lei din plic și mi-am cumpărat o cafea, după care am trecut strada și am intrat într-o librărie, unde de mult ochisem o carte de poezie de Pessoa, și am mai scos niște bani din plic și mi-am cumpărat volumul jinduit.

După care mi-am cumpărat și un carnet. Apoi iar mi s-au terminat țigările și nu am vrut să împușc de la colegii mei de salon, pentru că atunci ar fi trebuit să le ascult și poveștile lor și ei abia așteptau te prindă în plasă ca să ți le spună, cu precădere Vlad, căruia îi puțea din gură și tuturor le povestea despre asta. Așa că mi-am mai cumpărat un pachet de țigări. Iar până joi, tot cumpărând ba una sau alta, mi-am tocat toţi banii și când m-am uitat în plic înainte de operație, mai aveam doar zece lei și normal că nu i i-am dat domnului Dobre, că doar nu sunt nebun?

Operaţia a trecut cu bine, dar, după, am avut o hemoragie urâtă de tot. Din jumătate în jumătate de oră gura mi se umplea de sânge şi eu alergam horcăind la baie vărsându-l în chiuvetă. Mă temeam să nu mă înec. Din cauza asta, nici nu am pus geană pe geană până dimineață. Vlad a mers de câteva ori după domnul Dobre, dar de fiecare dată s-a întors fără el. Pentru că domnul Dobre nu a vrut să vină să mă vadă. Cum nu a vrut să vină să mă vadă nici domnișoara Veronica sau alte asistente. Fața, mâinile și hainele îmi erau pline de sânge, iar hemoragia mi s-a oprit abia spre dimineață, când, în sfârșit, am putu și eu să adorm.

După ce m-am trezit, mi-am băgat toate lucrurile în geantă și am plecat din spital, fără să-l anunț pe domnul Dobre sau pe domnișoara Veronica sau pe alți medici că plec. Doar de la Vlad mi-am luat rămas bun.

Odată ieșit din spital, mi-am scos plicul din buzunarul de la piept și am extras de acolo ultimii zece lei, cu care mi-am cumpărat un pachet de LM, de la chioșcul de lângă poartă. Un pacient mi-a cerut o țigară și eu i-am întins pachetul ca să-și ia câte vrea, dar el și-a luat numai una. Mi-am aprins și eu o țigară. Apoi am mototolit plicul în mână și l-am aruncat într-o urnă din fața spitalului.

NOTĂ AUTOR: Parantezele deschise de mine au un caracter de ficțiune și trebuie abordate ca atare
Citeste mai mult despre: Dumitru Crudu, Republica Moldova
Daca ti-a placut articolul, urmareste agentia de stiri rnews.ro pe facebook
Alte articole: