• Bucuresti 2º C
    Baia Mare 2º C
    Brasov 2º C
    Cluj-Napoca 1º C
    Constanta 6º C
    Craiova 2º C
    Galati 3º C
    Iasi 2º C
    Suceava 0º C
    Timisoara 4º C
  • 1 EUR = 4.6485 LEI
    1 USD = 4.0861 LEI
    1 GBP = 5.1722 LEI
    1 CHF = 4.1190 LEI
    1 HUF = 1.4383 LEI
    1 BGN = 2.3768 LEI
    1 JPY = 3.6010 LEI
  • Login
CELE MAI NOI | CELE MAI VIZIONATE | JURNALE
Ultimele stiri:  
= JURNALE =

Dumitru CRUDU // „Eu sunt de-al vostru, fraţilor!”

26 Septembrie, 11:32

Nici una, nici două, s-au trezit împresuraţi de o laie de tineri și unul dintre ei îi întrebă: „Tkven kartveli hart? ( „sunteți georgieni?”) și eu m-am făcut broască la pământ și i-am răspuns, cu gura asudată: „Net, mî iz Maldavii” (Nu, noi suntem din Moldova).

Crudu

Dar tînărul insistă: „Kartulad vlaparakob?” („Vă rog, în georgiană?”)  și eu m-am înmuiat ca o plăcintă. Tînărul îşi înăspri vocea: „ Ra saheli gakvt?” („Cum vă cheamă?”) şi eu am  bolmojit: „Maia imea Enrico, a evo Angelo.”(„Îmi spune Enrico, iar el e Angelo”) Kartulad, şeidzleba!”(Vă rog, în georgiană?”)  nu se dădu bătut tînărul. Şi eu i-am zis: „Poca ne magu pa gruzinskii.”(„Încă nu pot în georgiană”) Tînărul mă înşfăcă de guler: „Pacemu ne mojete? Stolico let jivete v Gruzii i niznaite gruzinskii iazîc?! Cac ăta mojno, svini!”(„ De ce nu puteţi? De atîţia ani trăiţi în Georgia şi nu ştiţi georgiana! Cum se poate una ca asta, porcilor!  ”) Eu am protestat: „Mî ne svini, mî maldavani.”(„ Noi nu sîntem porci, noi sîntem moldoveni”) Tînărul nu voia să creadă că sînt moldoveni: „Dacă sînteţi moldoveni, de ce nu staţi la naiba în Moldova voastră?”   Unul dintre tineri strigă : „Bine, dacă ştiţi georgiana, vă lăsăm în pace...”, dar nici Enrico şi nici Angelo nu au putut bîgui nici un cuvînt în georgiană, cu atât mai mult eu care abia de două luni eram la Tbilisi.  Şi atunci flăcăii au început să urle: „Cemodan, vagzal, Kişinev!” („Valiza, gara, Chişinău! ”) şi s-au năpustit asupra lor şi i-au culcat la pămînt şi au prins să-i izbească cu picioarele , iar Enrico zbiera: „Bă, ce voi aveţi apă la cap?”  „Da, bine, vă lăsăm în pace, dacă ne demonstraţi că ştiţi georgiana,” au cedat tinerii. „Tkven iţit cartulad?”(„ Voi știți georgiana”), dar  eu, Enrico şi Angelo ne beleam la ei ca boii la poartă nouă, ceea ce-i făcu pe tipi să-şi iasă cu totul din balamale. „ Mă, p…i belite, ce naiba cătaţi voi în Georgia dacă nu ştiţi limba gruzină?Valiza, gara, Chişinău! Mancurţilor, rusofoni jegoşi, aţi venit să rusificaţi poporul georgian! Scursuri rusofone!”

Sângele mi se scurgea în gură şi sub gulerul cămăşii şi în timp ce alte  şi alte picioare îmi înnegreau ochii îmi amintii cum la Chişinău, euşi cîţiva prieteni de-ai mei, înarmaţi cu lanţuri şi bîte, ieşeam seara la vînătoare de ruşi, chestionîndu-i pe tinerii pe care-i întîlneau în parc sau în stradă dacă ştiu sau nu româna. Mulţi nu ştiau nici măcar ce înseamnă bună ziua sau mulţumesc şi din ce limbă sînt. Ei bine, eu şi prietenii mei le dădeam o şansă, oferindu-ne să-i învățăm, pe gratis, limba băştinaşilor. Învîrtind lanţurile de fier în mîini, le ceream să repete după noi: Bună ziua, îmi zice Anton. M-am născut pe 7 martie. Sînt din Chişinău şi iubesc Moldova. Unii, însă, se încăpăţînau să nu repete aceste cuvinte şi expresii motivînd că sînt prea grele pentru ei. Pe aceştia îi zvîntam în bătăi, dar pe cei care acceptau să înveţe cele cîteva formule de politeţe în română, îi lăsam în pace.

Spre deosebire de banda criticului literar Dionisie, eu și amicii mei nu-i poceam niciodată pe oamenii binevoitori, dornici să înveţe limba indigenilor. Gaşca lui Dionisie însă începea să-i pizdească imediat cum aceştia deschideau gura şi vorbeau în rusă. Şleahta lui Dionisie curăţa cafenelele de consumatorii ruşi, conducîndu-se de ideea că nu e normal să mănînci în vreun bar sau restaurant din Chişinău dacă nu ştii limba română şi după ce-i izgoneau pe ruşi din cafenele,

Dionisie arbora un drapel tricolor pe tejghea, lăsîndu-i în local doar pe cei care vorbeau româneşte. Eu şi prietenii mei, însă, nu am procedat niciodată aşa. Mai întîi de toate, căutam să le oferim o şansă celor care nu cunoşteau nici o boabă în română. Eu şi prietenii mei încercam să-i deprindem pe tinerii ruşi mai binevoitori cum se zice noroc, ce mai faci, cum te cheamă, de unde eşti, dumneavoastră, doamnă, domnule şi unii repetau după noi pînă cînd însuşeau aceste cuvinte sau expresii şi aceşti tineri deveneau pe loc prietenii noștri şi mergeam cu toții în vreun bar oarecare unde ne făceam varză.

În picioare îi călcam doar cei care refuzau categoric să pronunţe  barem vreun cuvînt în limba română.  Acum însă,  eu eram cel care scuipa sînge şi îşi dosea capul cu mîinile. La Chişinău, totuşi, alţii stăteau ghemuiţi în faţa mea scîncind de spaimă. Dar eu nu mergeam niciodată prea departe cu bătaia, mă limitam doar la cîteva picioare şi pumni în gură, spre deosebire de Dionisie sau de aceşti tineri zurlii care, probabil, îşi propuseseră să ne căsăpească de tot.

Cînd unul dintre tineri ridică o Pşenicinaia în aer ca să mă plesnească în creştet,  mi-am amintit, din nou, cum, în Chişinău, o dată îmi sărise muştarul pe nas în troleibuz atunci cînd îi întrebai pe cei din faţa mea coborîţi? şi aceştia mă priviră ca şi cum aș fi căzut de pe lună: „Şto vî scazali? Vî magli bî gavariti na narmalinîm celoveceskom iazîke?A şto blea ăta za iazîk na catorom vî gavarite? Blea, fasşîstî, padnimaiut golovuMulî nescastnîienada maciti vseh v sartire.”( Ce-aţi spus?Aţi putea vorbi într-o limbă omenească normală?Da ce pula calului de limbă mai e şi asta în care voi vorbiţi? Futu-i, fasciştii, îşi ridică capetele. Catîri nenorociţi! Ar trebui să-i strivim în propriul lor suc!”) Fireşte că reacţia mea şi a prietenilor mei nu fu una neapărat prietenoasă, indivizii respectivi fiind puşi la punct, chiar în troleibuz.

Înainte ca sticla să mi se împlînte în moalele capului, îmi mai amintii cum noaptea mărşăluiam pe străzile Chişinăului urlînd din toţi bojocii: „Cemodan, vagzal, Rasia! Vaşa mati jdet vas damoiUberitesi vonTambovskii volk vam brat!”(„ Valiza, gara, Rusia! Mamele voastre vă aşteaptă acasă! Căraţi-vă la mama dracului! Lupul din Tambov vă e frate!”), iar după ce Pşenicinaia se sparse de capul meu, o Pşenicinaia încă nebăută, mă întrebai, prăvălindu-mă pe asfalt, cum se face oare că tocmai eu sunt făcut rusofon şi tocmai mie mi se cere să mă car acasă cînd eu, de fapt, nu sunt nici un fel de rusofon şi în rusă refuz să vorbesc din principiu şi, în general, nu vreau să aam nici un fel de relaţii cu ruşii. Pentru că amimpresia că aceştia sînt iniţiatorii unei cabale contra românilor.

După părerea mea, dacă un rus vede că eşti român, atunci neapărat o să încerce să-ţi pună piedici: medicii ruşi îţi vor prescrie un tratament greşit, în mod special, iar vînzătoarele îţi vor vinde cu bună ştiinţă salam alterat. De ce oare mă invită ruşii să-i vizitez? Bineînţeles, ca să mă otrăvească. Mai mult decît atît, toţi ruşii vor să te domine. Ei te vor respecta numai atunci cînd te vor frînge. Te vor iubi, doar dacă devii robul lor şi le îmbrăţişezi punctele de vedere.

Dar, dacă gîndeşti altfel decît ei, atunci te vor urî toată viaţa. Ei nu pot accepta ca lumea să nu le le dea dreptate. Prietenii lor sînt doar cei pe care-i ţin sub papuc. Dacă, însă, vrei să-ţi dezdoi sptale, atunci te vor pocni sălbatic peste gură. Fireşte că eu le dejucasem planurile, dar cum puteam să le explic toate lucrurile astea tinerilor ăştia năbădăioşi care mă pocneau cu picioarele în coaie. Îi vedeam ca printr-un ciur, dar încă mai voiam să le strig băieţilor ăia supăraţi care mă împungeau cu cosorul: „Rebeata, zdesi cacaia-ta nedarazumenia. Vî ne tak poneali menea. Ia svoi, rebeata!”(„ Fraţilor, e o neînţelegere la mijloc. M-aţi înţeles greşit. Eu sunt de-al vostru, fraţilor!”), dar nu le mai strigai nimic pentru că sticla se sparse în mii de cioburi în capul meu şi  îmi pierdui cunoştinţa.

Am leşinat la picioarele lor, fără a mai spulbera această neînţelegere bizară şi inexplicabilă, care mă plasase de partea cealaltă a baricadei, cu toate că şi eu voiam să-şi curăț patria de străini şi militam pentru o Moldovă românească, la fel ca şi aceşti tineri care voiau o Georgie exclusiv a georgienilor, în care să răsune peste tot doar limba georgiană.

NOTĂ AUTOR: Parantezele deschise de mine au un caracter de ficțiune și trebuie abordate ca atare

Sursa: deschide.md

Citeste mai mult despre: Dumitru Crudu, Republica Moldova
Daca ti-a placut articolul, urmareste agentia de stiri rnews.ro pe facebook
Alte articole: