• Bucuresti 15º C
    Baia Mare 14º C
    Brasov 10º C
    Cluj-Napoca 14º C
    Constanta 13º C
    Craiova 18º C
    Galati 14º C
    Iasi 15º C
    Suceava 11º C
    Timisoara 22º C
  • 1 EUR = 4.7607 LEI
    1 USD = 4.2327 LEI
    1 GBP = 5.5053 LEI
    1 CHF = 4.1761 LEI
    1 HUF = 1.4879 LEI
    1 BGN = 2.4341 LEI
    1 JPY = 3.7834 LEI
  • Login
CELE MAI NOI | CELE MAI VIZIONATE | JURNALE
Ultimele stiri:  
= JURNALE =

Dodon si-a chemat la scară o „mișcare patriotică” să îl apere de NATO si România

23 Ianuarie, 11:24

Ieri, lângă Președinția renovată de Erdogan, s-au adunat mai mulți oameni, unii în uniforme de militari, deși, după felul în care arătau, după ridurile de pe fețe și siluetele deformate de o nutriție capricioasă, păreau trecuți demult de cea de-a doua tinerețe.

Dodon

Dodon, care a coborât radios scările micului său palat ca să-i întâmpine, avea să se laude ulterior pe pagina sa de Facebook că oaspeții săi fuseseră în număr de 1500. Cum însă vocația sa de mitoman e demult o certitudine (dacă ar fi să ne amintim cum i-a tras clapa Medvedev în chestiunea fructelor și legumelor), să lăsăm în plata posterității numărul exact al vizitatorilor și să vedem ce motiv i-a adus pe gradați, cu noaptea în cap, tocmai la palat.

Tot de la Dodon cetire: lumea ar fi dat curs ideii - ce a germinat într-o serie de mesaje trimise anterior președintelui - de a fi creată o mișcare „popular-patriotică“, a cărei menire fundamentală ar fi „susținerea președintelui“ și - cine ar fi ghicit? - „apărarea clădirii prezidențiale“!

Emoționat, a admis pe-o clipă că i-ar putea invita pe cei prezenți într-o sală din incintă, dar a renunțat în clipa următoare: n-ar fi încăput. Drept care geneza importantei mișcări a avut loc, ascetic, chiar în stradă, decizie întrucâtva simbolică, în treacăt fie zis, știindu-se prea bine că anume în stradă, moșită de cele două mari speranțe ale viitorului nostru nebulos, Maia Sandu și Renato Usatîi, a născut cariera actualului șef de stat.

S-a încropit repede o scenă, pe care îndată au urcat doi bărbați îmbrăcați în uniforme de camuflaj. Unul purta o cușmă de cârlan, din acelea îndrăgite de cazaci, și s-a prezentat drept colonel în rezervă,  „cu 30 de ani de activitate în poliție“. Bărbatul a scos o foaie din buzunar: erau motivele care îi determină pe cei prezenți să constituie o mișcare patriotică de pe lângă președinte. Citește repede, cu voce gravă:  Guvernul, Parlamentul și Curtea Constituțională încalcă flagrant dreptul națiunii la autodeterminare, iar majoritatea partidelor din țară divizează cetățenii pe grupuri și clanuri, urmărind foloase materiale.

Mă rog, idei ca astea se poartă, le-am mai auzit. Urmează însă o frază la auzul căreia te ia cu fiori, ca și cum, printr-o neverosimilă răsturnare de planuri, ne-am transport în sumbra perioadă anilor de luptă pentru adevăr și unitate națională: „Forțele unioniste, care au lansat la începutul anilor 1990 planul de aderare a Moldovei la România se implementează în mod deschis și românizarea distruge metodologic și metodic patriotismul cultural-structural al țării, unitatea multinațională a societății moldovenești și a minorităților etnice”. Vorbe de colonel în rezervă!

Mai departe, din lipsă de spațiu (dar și pentru că „oratorii“ n-au produs minuni de elocuție verbală), în rezumat:

  • Republica Moldova e o provincie a României;
  • Ologarhia a acaparat țara și vrea să rămână la putere cu orice preț;
  • Ceea ce se întâmplă în Parlament e o sfidare a și o lipsă de cultură (ca să vezi!);
  • În fine, militarii au depus jurământ să-și slujească poporul și Patria (s-a pronunța cu majusculă) până la sfârșitul zilelor lor.

Nu e, bineînțeles, numai atât: poporul moldovenesc ar fi lipsit de dreptul real de alegere, pentru că toate în țară sunt împărțite între clanurile oligarhice susținute de Vest și de partenerii acestuia din România.

Mai aflăm că ofițerii sunt „deranjați“ de insistența Guvernului și Palamentului de a adera la NATO: ei condamnă, de la înălțimea experienței lor „în acțiuni“, această „poziție“. „Noi știm - adaugă ursuzul nene cu epoleți - că NATO este un bloc militar agresiv: acolo unde e NATO, acolo e război!”. Dovadă, adaugă el, Ucraina, „ultimele evenimente de-acolo“.

Însuflețiți, militarii cer să se spună „Nu!“ aderării Republicii Moldova la această organizație, odioasă după ferma lor convinngere. „Având în vedere - adaugă gradatul cu glas scăzut - pericolul evident, sortit Republicii Moldova și poporului ei, sarcina noastră este de a mobiliza voluntarii și toate forțele patriotice pentru menținerea integrității țării, pentru a apăra istoria, limba și stabilitatea; iar în caz de necesitate vor fi scutul patriei noastre”.

Deci asta era: o mică isterie antioccidentală sub pulpana încă încăpătoare a celui care și-a făcut obiceiul să meargă aproape săptămânal, ca să pupe Piața Roșie și, of course, mâna țarului.

Ascultăm mai departe, deși e limpede deja că ni se servește un borș încălzit. Colonelul în rezervă Iurie Ciofu, vorbește în rusă: „Eu mă adresez ca un ofițer care a venit în Moldova în anul 1992 și am participat la crearea armatei noastre”. Ce-și dorește deci un asemenea om, cu merite poate indiscutabile? Să „trăiască independent, fără indicații de la Unchiul Sam“. Mai vrea: „Copiii noștri să participe la operațiunile NATO, deoarece și acum rămâne o taină numărul de ostași moldoveni care au murit în Afganistan, în misiunea de menținere a păcii a SUA“.

În ultimul timp, conchide Ciofu, „devine tot mai evident faptul că Moldova se apropie de acest bloc în pofida faptului că este declarată neutră în Constituție”, drept care, „în aceste momente critice și de cumpănă, ofițerii sunt gata să ofere umărul președintelui ales de popor, Igor Dodon, și să realizeze orice ordine pentru apărarea independenței statului“.

În pauzele dintre cuvântările belicoase și pline de sevă patriotică, cei adunați în fața comandantului lor suprem strigă: „Președinte, președinte!”.

Mihail Drebot a venit hăt din nordul republicii. Subliniază că a „slujit“ 33 de ani în armată. Apoi, cu  un aplob ce părea îndelung exersat, a vorbit și a tot vorbit despre calitățile lui Dodon, asociat, în stilul panegiriștilor de pe vremuri, cu Alfa și Omega, chintesență de virtuți, purtătorul unei ample viziuni, cu o gândire de excepție. Mântuirea, ar mai fi spus colonelul dacă tovarășii săi nu ar fi dat semne de nerăbdare, ne va veni de la acest om pe care poate face câte patru ore de anticameră la Putin, cu o rezistență în care ar trebui să vedem fibra unui veritabil om de stat.

Un alt vorbitor (care, ce-i drept, nu s-a prezentat, lipsind analele de bucuria de a-i fi înveșnicit cuvintele) a spus, fără a face postmodern cu ochiul, măcar către presa care este demut imună la osanalele de cirumstanță, că „nădejdea a venit în 2016, odată cu Igor Dodon“. Și tot atunci, dovedind o redutală empatie cu șeful statului, s-a întrebat: „Dar cum să lucrezi împotriva sataniștilor? Președintele Dodon nu vrea război, ci pace cu toți. Și cu americanii, și cu românii, și cu rușii și ucrainenii”.

„Idealul lui Ștefan cel Mare - a mai spus cu aceeași încredere în adevărul propriilor aberații - este să păstreze Moldova și limba moldovenească“. Scop în care, fără îndoială, „trebuie să se unească toți militarii care luptat în Afganistan și Transnistria pentru a păzi hotarul: noi nu avem nevoie de implicarea aferiștilor de la București!”. „Când - s-a întrebat el revoltat nevoie mare - s-a mai văzut ca pe teritoriul Moldovei să vină tot felul de Băsescu, boschetari de la București și să spună că Moldova nu există!”.

Am avut parte și de un vorbitor din Găgăuzia, care a repetat și el ce aude zilnic la televiziunea bașcanului Vlah: că dorința Chișinăului e de „a trimite cetățenii Republicii Moldova în tranșeele etnice”, Dodon fiind, evident, mântuitorul „care nu va permite acest lucru“.

Este extrem de semnificativă remarca de final a lui Dodon: că în martie ar putea fi nevoie „de acești oameni pentru apărarea statalității“. Iar fiecare dintre cei prezenți „ar trebui să mai aducă cel puțin zece persoane“.

Mesajul e atât de limpede, încât nu mai e nevoie să-l bagi în poantă: Dodon își face comando de frica unirii. După ce Medvedev l-a tras în gât cu merele, după ce Krasnoselski îl ia fără nicio jenă peste picior, singur în fața penibilului și a inutilității proprii în demnitatea pentru care s-a bătut, Dodon și-a mai făcut o jucărie, doar-doar l-o băga cineva de seamnă. NATO, România, idealul lui Ștefan cel Mare. Din elementele acestea lumea cu mintea întreagă asamblează proiecte de anvergură, pe termen lung. Dodon și zelatorii săi ne-au servit un fâs propagandistic răsuflat.

Sursa: deschide.md

Daca ti-a placut articolul, urmareste agentia de stiri rnews.ro pe facebook
Alte articole: