• Bucuresti 17º C
    Baia Mare 15º C
    Brasov 13º C
    Cluj-Napoca 14º C
    Constanta 11º C
    Craiova 19º C
    Galati 12º C
    Iasi 12º C
    Suceava 11º C
    Timisoara 18º C
  • 1 EUR = 4.7509 LEI
    1 USD = 4.1988 LEI
    1 GBP = 5.5172 LEI
    1 CHF = 4.2187 LEI
    1 HUF = 1.5039 LEI
    1 BGN = 2.4291 LEI
    1 JPY = 3.8010 LEI
  • Login
CELE MAI NOI | CELE MAI VIZIONATE | JURNALE
Ultimele stiri:  
= JURNALE =

CHIFU // Ucenicul vrăjitor Dodon, afacerea piloților eliberați și lecția de comunicare strategică

18 Februarie, 14:20

Traian Băsescu face adepți la Chișinău. Acțiunile strategice ale fostului președinte al României sau pur și simplu decizii în timp de criză petrecute în timpul mandatului său au inspirat politicienii din Republica Moldova.

Chifu

Cum am putea interpreta altfel acțiunea actualei majorități de a dubla campania electorală cu două referendumuri, între care cel de diminuare a numărului de parlamentari, după ce alegerile prezidențiale din 2009 din România au fost, de asemenea, dublate de două referendumuri, pentru reducerea la o cameră a Parlamentului prin eliminarea Senatului și pentru diminuarea la 300 a numărului de parlamentari. Cele două referendumuri au trecut, dar nu s-au tradus niciodată în legi și nu s-au aplicat în realitate.

De la răpirea jurnaliștilor în Irak de către teroriști la narațiunea aducerii piloților acasă

Un alt eveniment care pare să fi făcut exegeți la Chișinău a fost aducerea acasă a jurnaliștilor români răpiți în Irak. Într-un caz dramatic, îmbrățișat și asumat imediat de către fostul președinte al României - care l-a gestionat cu sprijinul tuturor instituțiilor statului român, într-o formă transparentă - jurnaliștii au fost eliberați de către trupe speciale române și aduși acasă, o întreprindere care i-a adus o creștere majoră de popularitate președintelui Traian Băsescu. Deși i-a retras cetățenia Republicii Moldova, acordată de fostul președinte Nicolae Timofti, Igor Dodon a tras cu ochiul și i-a venit ideea să monteze un asemenea episod chiar în săptămâna dinaintea alegerilor.

Nu am fost de acord cu referendumul concomitent cu alegerile din România. Dispariția Senatului ar face o schimbare fundamentală a eșafodajului politic și tradiției parlamentare românești și ar diminua formula de cenzurare a acțiunilor legislative într-o singură cameră. Mai mult, ar aduce mai aproape imaginea de tristă amintire a Marii Adunări Naționale – pseudo-legislativul din timpul lui Nicolae Ceaușescu și a epocii socialiste, unde nici nu se vota, doar se aplauda. În plus, reducerea numărului de parlamentari, în format artificial, la 300, ar fi o mișcare pur populistă. De altfel, în 2009 am făcut campanie împotriva lui Traian Băsescu, lucru care nu l-a împiedicat în 2011 să îmi solicite să mă alătur consilierilor săi în calitate de consilier prezidențial pentru Afaceri strategice, securitate și politică externă.

Și în cazul răpirii jurnaliștilor români, am avut o poziție sensibil mai nuanțată. Am considerat întotdeauna că aducerea unei asemenea teme de la nivelul Direcției Consulare a MAE la cea a Președintelui României arată o creștere a mizei pentru teroriști și poate, din contra, expune și mai mult jurnaliștii capturați de teroriști la pericolul de pierdere a vieții prin decapitare.

În plus, nu sunt adeptul jocului la risc maxim: practic dacă lucrurile arătau altfel, adică vreunul dintre jurnaliști era decapitat, costurile politice ale Președintelui ar fi fost enorme. Epopeea a avut un deznodământ fericit și câștigurile au fost maxime, în opțiunea jocului la un risc maxim. Dar Traian Băsescu a avut dreptate într-o privință: dacă nu prelua cazul la acest nivel, angajând Consiliul Suprem de Apărare al Țării și instituțiile de securitate ale statului român probabil că mobilizarea resurselor și instituțiilor nu se putea face cu o asemenea eficiență, nici cooperarea cu partenerii externi nu ar fi fost atât de eficientă.

Întâmplarea a fost, cumva, preluată de Dodon, dar din postura imitatorului și al ucenicului vrăjitor. Doi piloți din Republica Moldova au fost capturați în Afganistan, în condiții pe care nu le cunosc la această oră. Nu am detalii, nu știu dacă erau supuși presiunilor sau amenințărilor la adresa vieții, Doamne ferește, așa cum nu știu nici modul de eliberare de către structuri ruse. Cert e că Președintele de la Chișinău a pregătit întreaga eliberare ca pe o lovitură de imagine în final de campanie, urmând să-i aducă pe cei doi, în triumf, în Republica Moldova, în fața camerelor de luat vederi, doar-doar partidul său PSRM, pro-rus, va câștiga majoritatea pe 24 februarie, la alegerile generale.

Spuneam că există diferențe fundamentale între drama răpirii jurnaliștilor, cu care și-a început primul mandat președintele României și opereta cu iz de dramoletă orchestrată de către Igor Dodon cu cei doi piloți - care nu au nici o vină nici ei, nici familiile lor, pentru rolul în care au fost distribuiți. Igor Dodon nu și-a asumat în nici un moment vreo responsabilitate pentru eliberarea piloților – lucru pe care Traian Băsescu l-a făcut în fiecare moment, asumându-și presiuni, manifestații publice și pasări de responsabilitate enorme, ba chiar și costuri enorme dacă ceva s-ar fi întâmplat. Președintele României a tratat cu transparență, oricât ar fi fost de delicată situația, presărată cu casete video difuzate, după ce au venit de la răpitori, cu cele mai fantastice amenințări, Igor Dodon venea din atmosferă cu o realizare despre care nu a vorbit, față de care nu și-a asumat nici o responsabilitate, nici un risc, până în acel moment și despre care e greu de spus dacă există merite și cât din eventualele merite i-ar reveni și cât i-ar reveni Rusiei.

Acțiune de comunicare strategică a guvernării contra ofensivei narațiunii eroico-emoționale a lui Dodon

Interesantă e însă reacția comunicării strategice a Guvernării - auto-declarată pro-europeană, mai nou Pro Moldova – față de această acțiune, pe care nu doresc să o calific. În plină campanie electorală, în fața unei lovituri ce putea fi copleșitoare, experții instituționali și privați au găsit ieșirea într-o adevărată lecție de PR. E adevărat că succesul, în acest caz, se judecă prin finalitate și vom vedea ce spun sondajele de opinie și votul de duminică. Însă acțiunea merită luată ca lecție în această înfruntare și bătălie pentru percepțiile cetățenilor Republicii Moldova.

Astfel, în fața perspectivei ca Igor Dodon să apară ca un erou și să culeagă lauri nemeritați sau puțin meritați în acest caz, având informația din timp, experții în comunicare ai guvernării au detonat ei bomba, care i-a explodat în față lui Igor Dodon, și au valorificat jocul de-a ucenicul vrăjitor al Președintelui de la Chișinău și al polit-tehnologilor ruși care au montat afacerea în beneficiul său. E adevărat, la bază a contat, în primul rând, faptul că au știut că piloții fuseseră eliberați și totodată, că așteptat la Moscova să vină Igor Dodon să-i aducă acasă pe carul triumfal al aeronavei prezidențiale, cu toate artificiile de rigoare.

Astfel că, Igor Dodon a fost prins pe picior greșit, iar întreaga tărășenie a fost expusă public. Mai întâi, prin faptul că piloții nu au ajuns acasă, ci au devenit carne de tun electoral pentru un președinte iresponsabil. Unul care profită de drama și necazurile a doi oameni pentru a o valorifica electoral, în modul cel mai ostentativ cu putință. De aici și acuzațiile de sechestrare, și campania prin care e exhibat cazul orchestrat ca PR electoral de top în săptămâna dinaintea alegerilor generale. Cu tot oprobiul public stârnit de această eventualitate.

Pentru că bomba eliberării detonase, Igor Dodon și polit-tehnologii săi ruși au încercat să valorifice din timp subiectul, cât de mai putea, chiar dacă ratau imaginile cu învingătorul Dodon. Au pierdut elementul surprizei, ba chiar și bătălia gestionării narațiunii favorabile. Cum autoritățile de la Chișinău s-au mișcat mai repede iar solicitările secției consulare față de statul rus de a se întâlni cu resortisanții cetățeni a fost respinsă, a urmat sancțiunea la adresa statului rus și nota de protest către Ambasadorul Rusiei dar și rechemarea ambasadorului Republicii Moldova la Moscova, Andrei Neguță, implicat în caz prin necomunicarea lui către centrală și ascunderea lui în beneficiul electoral al Președintelui Dodon.

Când e să nu-ți iasă, nici comunicarea simplă de campanie nu mai e ce trebuia să fie

De aici au început greșelile grave prin soluțiile improvizate la care au fost obligați gestionarii cauzei lui Dodon. Partea rusă a comunicat - complet neconvingător și profund defensiv - că eliberarea ostaticilor se făcuse de către niște ONG-uri, și la un asemenea ONG erau găzduiți piloții pentru a-și reface sănătatea (o minciună și un fals de neacceptat pentru un om normal, care nu a depășit cantitatea de alcool în sânge de la care își pierde controlul mișcărilor). Apoi Igor Dodon s-a grăbit să-și trimită televiziunea NTV să facă interviuri cu eliberații, salvând ce se mai putea din imagine, asta în timp ce reprezentanții ambasadei și ai statului Republica Moldova nu aveau acces la piloți. Asta pentru că, nu-i așa, prin propria voință, aceștia ar fi refuzat contactul cu statul unde urmau să se întoarcă, și au preferat să rămână să se trateze la Moscova până venea Dodon să-i ia cu avionul acasă!

Suma acestor acțiuni dezlânate și propagandei improvizate, de slabă calitate, a degringoladei apărută după expunerea întregii tărășenii, au adus mai multe costuri decât avantaje lui Igor Dodon. Chiar dacă merge acum cu fast la Moscova și se întoarce cu cei doi, care dau cele mai laudative declarații și mulțumiri la adresa lui Igor Dodon, subiectul e dezumflat și trimis în ridicol, ba chiar expus oprobiului public.

Emisiunea de la NTV a certificat aranjamentul Dodon-ruși pe seama celor doi, iar revenirea în țară validează scenariul expus de către guvernanți. Ba chiar azi ar fi mai profitabil pentru Igor Dodon să nu mai meargă la Moscova, să-i lase să revină în țară, eventual aduși de către autoritățile competente din secția consulară a Qmbasadei Republicii Moldova de la Moscova, sau chiar de către cei din Ambasada Rusiei la Chișinău. Totuși cred că nu se va putea abține, jocul fiind împins deja prea departe.

Datele concrete despre această eliberare și natura eventualei captivități o vom afla în timp. Însă lovitura a fost gândită pentru a nu permite ca adevărul să iasă public până la alegeri. De aceea s-a ales ultima săptămână pentru un impact major al acțiunii. Rezultatul va fi, însă, greu de gestionat astăzi, iar acțiunea ucenicului vrăjitor s-ar putea să se întoarcă ca un bumerang, exact invers față de acțiunea naturală, transparentă, genuină, de responsabilitate directă, asumată de către Președintele României Traian Băsescu, pentru circa 4 luni, în anul 2005.

Nu vreau să spun că Igor Dodon ar fi avut câștig de cauză chiar dacă secretul nu se afla. Din contra. Cred că cetățenii Republicii Moldova sunt suficient de raționali și rutinați pentru a realiza că ceva e nefiresc și ne-la-locul-lui cu această acțiune venită peste noapte. Totuși impactul ar fi fost mai mare pe termen scurt. E de remarcat pentru specialiștii în domeniu, acțiunea de comunicare strategică și detonare a subiectului chiar dacă principalul autor al acestei victoriie instituția, instituțiile, partenerii, sursele care au făcut ca informația privind eliberarea piloților, aducerea lor la Moscova și ținerea lor acolo până la zborul triumfal al lui Dodon, să iasă public. Chapeau! Jos pălăria!

Sursa: deschide.md

Daca ti-a placut articolul, urmareste agentia de stiri rnews.ro pe facebook
Alte articole: