Critici față de nerespectarea principiilor: America lui Trump și statele membre

Așa au apărut critici la adresa președintelui american Donald Trump, după ruperea procesului de negociere a Acordului de Liber Schimb pentru Comerț și Investiții Trans-atlantic – TTIP. Așa a fost criticată retragerea SUA din acordul vizânc încălzirea climatică, pentru limitarea emisiilor de bioxid de carbon. La fel a fost criticată ieșirea Washingtonului sub Trump din Acordul Nuclear cu Iranul.

Și mai vocală a fost reacția la introducerea unilaterală de taxe și impozite pe oțel și autoturisme. O vizită a lui Jean Claude Juncker, președintele Comisiei Europene, la Washington a readus relația transatlantică la nivele funcționale și a relansat negocierile care să evite taxe noi din partea americană. Donald Trump a propus un acord complet de liber schimb, fără bariere sau taze, între cele două maluri ale Atlanticului, ofertă fără răspuns din partea europeană, pentru moment.

Cele mai dure poziții au fost luate la nivelul statelor membre. Nu, nu la adresa Germaniei, pentru menținerea North Stream 2, împotriva voinței a 13 state membre. Germania consideră că e vorba despre un proiect al unor firme private. SUA pregătește sancțiuni pentru toți cei implicați. Dar vizate sunt cu precădere statele care nu respectă Acordul de Aderare (deci angajamente proprii luate, în formatul ratificat și validat prin referendum național, cel mai adesea, potrivit procedurilor naționale), dar și la nivelul Tratatelor, devenite subiecte de drept intern în statele membre. Iar aici nu există rabat. De altfel, Comisia Europeană este, prin Tratat, gardianul tratatelor, deci e pe deplin îndrituită să verifice cum sunt respectate angajamentele privind independența justiției, statul de drept, combaterea corupției, cu precădere, dar și acțiunile în materie de refugiați și migranți la nivelul statelor membre.

De unde provine această intransigență absolută(care nu s-a manifestat la fel când Franța e depășit deficitul de 3% prevăzut în acordul de la Maastricht)? Uniunea Europeană, cu precădere Comisia, a simțit că renașterea populismului (ajuns la circa 30% din voturile la nivel european) punerea sub semnul întrebării a drepturilor omului și valorilor liberale consacrate, abordarea conservatoare excesivă sau chiar ignorarea unor recomandări de la Bruxelles compromit perspectivele Viitorului Europei, dar, totodată, și fragilizează și vulnerabilizează constructul european originar. De aceea menține strict atenția pe respectarea principiilor și valorilor fondatoare ale Uniunii Europene, în încercarea de a nu lăsa spații libere speculațiilor populiste. Lecția Brexit e la fel de dur resimțită ca și separatismul catalan, iar combaterea acțiunilor și amenințărilor dizolvante ale principiilor și valorilor consacrate europene se face prin întărirea regulilor și a principiilor aplicate în viața de zi cu zi în activitatea Uniunii, deci inclusiv în statele membre.

Polonia și Ungaria: capitolul 7 al Tratatului UE. Situația României

De aici a reieșit procedura declanșată de către Parlamentul European pentru accesarea capitolul 7 (sancțiuni pentru statele membre ce nu respectă propriile angajamente și tratatele europene, cu rang de lege, chiar lege fundamentală internă prin maniera de votare - referendum la nivelul întregii populații, pentru intrarea în legislația internă a statelor). Primele vizate au fost Polonia și Ungaria. Deși cu nuanțe și abordări distincte, în ambele cazuri reproșurile vizează independența justiției, statul de drept și combaterea corupției. În cazul Poloniei, pensionarea judecătorilor Curții Supreme la 65 de ani în loc de 70, cu pensionarea unei vaste majorități a acestora și blocarea curților, în cazul Ungariei, temele sunt mai largi, unele tranșate în Curtea Europeană de Justiție, altele mai restrânse, mai punctuale – închiderea Universității Central Europene, libertatea cuvântului și închiderea ziarelor, radiourilor și televiziunilor de opoziție, dar și discuții substanțiale pe fonduri europene, corupție și favorizarea exclusivă a apropiaților Premierului Orban.

Nici România nu este neapărat în cea mai bună postură, deși se află în perioada dinaintea preluării mandatului de Președinte al Consiliului UE. Se dezbate situația internă în Parlamentul European, în octombrie, poate se amână în noiembrie, dar perspectiva e sumbră. Acțiunile de subminare a legilor justiției, blocarea combaterii corupției sau îngreunarea acestei lupte au dus Bucureștiul în atenția Parlamentului European și amenință să antreneze costuri mari pentru viitorul stat deținător al Președinției rotative a Consiliului Uniunii Europene, de la 1 ianuarie 2019. Dacă va exista sau nu o rezoluție în Parlamentul European pe acest caz, vom vedea, cert e că presiunea crește iar perspectivele sunt complicate. Ca și rezultatele evaluărilor Comisiei de la Veneția care vor veni și pentru România, după ce vizita de tip fact finding a reprezentanților Comisiei la București a fost mai degrabă dezamăgitoare pentru instituția Consiliului Europei de referință pentru justiție și drept.

Nu mai vorbim aici despre dezbaterile din grupurile parlamentare europene, cu precădere ALDE și S&D, în ambele cazuri, partidele ce alcătuiesc coaliția de la București riscând excluderea din propriile familii politice. Motivele sunt simple: mai întâi încălcarea și alterarea regulilor statului de drept, independența justiției și tentativa de blocare/îngreunare a combaterii corupției; apoi referendumul pentru familia tradițională(voturile date de ambele familii în plen, în repetate rânduri, abordările doctrinare ale stângii și liberalilor sunt contrare, doar liderii conservatori, parte din PPE, sau naționaliștii fiind preocupați de asemenea limitări, ce pot ridica semne de întrebare privind respectarea drepturilor omului); și se mai adaugă și alte teme de preocupare europene.

Statele asociate și Republica Moldova: verificarea strictă a respectării regulilor jocului

În ceea ce privește statele asociate, ca și cele de aspiră la integrarea în UE - fiind în curs de deschidere a negocierilor de aderare sau negocierile fiind deja în curs – preocupările UE și ale Comisiei sunt mult mai importante. Că e vorba despre Balcanii de Vest sau despre statele Parteneriatului Estic, regulile sunt mai puțin drastice ca pentru un stat membru, potrivit angajamentelor statelor în cauză, dar sunt urmărite cu mai multă atenție, iar flexibilitatea a dispărut, introducându-se abordarea cea mai strictă posibil.

În cazul Republicii Moldova, dosarul e tot mai greu și mai încurcat, iar abordările și tipul de comportament recent al Chișinăului față de Bruxelles e considerat, de către Uniunea Europeană - principalul finanțator al proiectelor de dezvoltare și reformă din Republica Moldova - complet nepotrivit pentru situația curentă. Și temele pentru care există preocupări se adâncesc și se multiplică, cu trecerea timpului și apropierea de campania electorală, în loc ca o deschidere și cooperare sinceră cu Comisia pentru îmbunătățirea situației să fi limitat aceste tensiuni.

Astfel, Uniunea Europeană privește cu mare scepticism și cu o critică tot mai susținută situația miliardului furat, cu precădere prin prisma faptului că Ilan Shor e liber, mai are și partid, pe deasupra. Și perspective electorale. Dacă instigatorul la fapte penale, Vlad Filat, e în închisoare, condamnat la 8 ani cu executare, făptuitorul în acest caz, Ilan Shor, e liber. În al doilea rând, adoptarea votului mixt într-un tur, fără a lua în considerare recomandările Comisiei de la Veneția, a Comsiei Europene și a diferitelor state membre e de asemenea prost văzut la Bruxelles încă de la adoptare, prin modul de desfășurare a consultărilor și mai ales din cauza lipsei de argumente și motivații: legea s-a adoptat fără un studiu de fezabilitate coerent și agreat, cu argumente certe, și mai ales fără consultări cu societatea și opoziție, dar și cu desconsiderarea totală a recomandărilor europene, fapt ce a creat o nervozitate crescândă și a alterat fundamental problematica tot mai complicată a toleranței față de întârzierile în reforme ale Republicii Moldova ridicând semne de întrebare în legătură cu capacitatea de a continua aceste reforme, ba chiar cu menținerea voinței de reformare la Chișinău.

În fine, colac peste pupăză, a venit anularea alegerilor locale la nivelul Chișinăului pe cale juridică, pentru prevederi interpretate excesiv și într-o abordare complet contrară spiritul și normelor europene. Democrația electorală este piatra de temelie și fundamentul în jurul căruia se poate acumula relevanță pentru procesele democratice. Ca să nu vorbim despre rafinarea, dezvoltarea democrației ulterioare. De aici anularea rezultatului de la urne a fost considerat la Bruxelles, Washington și în capitalele UE, pe bună dreptate, profund nejustificată.

Un drum înainte: naționalism moldovenesc, izolaționism, întoarcerea spre Moscova sau menținerea ancorei europene?

Ce urmează? Cât de grea este situația? Să ne imaginăm că Republica Moldova va mai fi discutată o dată în Parlamentul European. Eventual cu o rezoluție. Sau poate chiar cu sancțiuni, pe listă, la adresa celor implicați în diversele teme controversate: miliardul, Shor, votul mixt, anularea alegerilor. O asemenea traiectorie ar avea un impact major, mai ales că asta intervine în prag de alegeri generale în Republica Moldova. Cum vor arăta lucrurile? Cât vor costa? Cine își asumă aceste costuri sau venirea la putere a socieliștilor pro-ruși?

Apoi, își permite Republica Moldova să joace pe o calchiere după Trump, pe principiul Republica Moldova first? Adică o variantă discutabilă a unui proiect cu probleme. Deferența, atenția suplimentară, corectarea și respectul pentru finanțatorul major al economiei, vieții sociale și a dezvoltării Republicii Moldova, față de la Bruxelles, este obligatoriu. Maniera de raportare la ceea ce vine ca sugestie, rugăminte sau comandament de la Uniunea Europeană sunt obligatorii a fi considerate cu atenție. Ca și cenzura necesară față de agresivitatea reacțiilor față de UE sau îndepărtarea de proiectul și angajamentele naționale. Iar aici, refacerea punților după ce reprezentanții de vârf ai decidentului și puterii reale din Republica Moldova și UE trebuie privită cu mare atenție.

Cert e că, dacă acum Republica Moldova a depășit liniile roșii europene și nu mai are mare credibilitate la Bruxelles până după alegeri, e importantă și abordarea inversă, și reflectarea asupra nuanțelor în abordarea Chișinăului: ce dorim, un stat pro-rus la frontierele Uniunii Europene și în spatele Ucrainei? Un stat certat cu vecinii săi, cu ancore slabe în Uniunea Europeană și gata să fie sufocat economic? Care este proiectul european față de Republica Moldova, considerând situația curentă? Pentru că și Bruxellesul s-a schimbat, de la comportamentul actorului care plătea și forța reformele, azi această abordare nu mai face față evoluțiilor reale, și trebuie adaptat. În interesul Uniunii Europene. Și al Republicii Moldova.

Și da, la Chișinău poate nu sunt cele mai bune auspicii sau forțele politice cunoscute și comportamentul obișnuit. Dar politica se face cu forțele politice, politicienii și abordările care există la Chișinău, iar abordarea realistă necesită și principialitate, și verticalitate, și realism, și nuanțe. O întreprindere complicată și pentru UE în prag de alegeri euro-parlamentare.

Sursa: deschide.md