Primul caz – V.I. c. Republica Moldova și Rusia (cererea nr.63750/17) vizează ilegalitatea acțiunilor „autorităților” de la Tiraspol, care au admis ingerințe grave în dreptul la respectarea vieții private. Reclamantul, cetățean al Republicii Moldova, susține că prin indicarea în „livretul militar” emis de „autoritățile” de la Tiraspol a informației medicale accesibile persoanelor terțe, se încalcă principiul privind nedivulgarea secretului medical, protecția datelor cu caracter personal, ceea ce constituie o limitare nejustificată a dreptului la viața privată contrar prevederilor art. 8 al Convenției.

Cetățeanul V.I. susține că în calitatea sa de membru al unei colectivități, chiar dacă această colectivitate se află într-o „regiune” nerecunoscută drept entitate statală, el ar trebui să se bucure de aceleași prerogative care i-ar permite să pretindă la respectarea vieții sale private. Astfel, informațiile despre sănătatea unei persoane intră în noțiunea de „viață privată” și urmează a fi protejate oriunde s-ar afla. Fiind cetățean al Republicii Moldova, reclamantul susține că, potrivit art. 28 al Constituției, statul este obligat să respecte și să ocrotească viața privată. În plângerea sa către Înalta Curte de la Strasbourg, reclamantul a pretins încălcarea art. 8, art. 6 și art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În cel de-al doilea caz, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a comunicat Guvernului Republicii Moldova şi Guvernului Federației Ruse plângerile unui număr de 57 de proprietari de terenuri agricole, aflate în raionul Dubăsari. Reclamanții sunt rezidenți şi locuitori ai localității Molovata-Nouă, situată pe malul stâng al Nistrului şi dețin cote de teren în apropierea satului.

Problema terenurilor agricole, aflate după traseul rutier Tiraspol-Dubăsari-Râbnița a apărut în 1998 în mai multe localități (Doroţcaia, Pîrîta, Coşniţa, Cocieri), atunci când reprezentanții regimului separatist au instalat în mod ilegal posturi pe traseul Tiraspol – Râbnița. Instalarea ilegală a acestor posturi a permis reprezentanților regimului separatist să hărțuiască reclamanții şi să tindă să acapareze aceste suprafețe pe parcursul acestor ani, fapt ce poate fi considerat drept o violare continuă a drepturilor lor.

În fața Curții reclamanții pretind încălcarea art.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în legătură cu încălcarea dreptului de proprietate asupra cotelor de teren şi art.13 în legătură cu lipsa unui remediu efectiv la nivel național în legătură cu violările art.1 al CEDO.

Recent, la 17 iulie 2018, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat hotărârea în altă cauza a fermierilor din raionul Dubăsari, ale căror terenuri au fost sechestrate de către administrația secesionistă de la Tiraspol. Cauza a fost inițiată la cererea a 1646 de reclamanți și trei companii agricole din raionul Dubăsari. Curtea a dispus încasarea din contul Federației Ruse în folosul reclamanților a sumei de 2 499 300 de euro. Astfel, fiecărui proprietar i-a fost dispusă încasarea sumei de 1500 de euro, iar companiilor agricole câte 5000 de euro.