Cunoaște oamenii, întâmplările, evenimentele. Pentru că îl interesează mult. Pentru că ține la Basarabia și e îngrijorat de soarta noastră.

De fiecare dată când l-am întâlnit mă gândeam cât de bine ar fi ca Silviu Oravitzan să vină la Chișinău, unde să discute cu oamenii și să expună.

Majoritatea lucrărilor dumnealui sunt de dimensiuni foarte mari, e greu de organizat în Moldova o astfel de expoziție. Anul acesta însă Silviu Oravitzan va expune într-o expoziție colectivă: „Joi, 2 august 2018, Asociaţia Eleon şi Muzeul Național de Artă al Moldovei din Chișinău vă invită, începând cu ora 16.00, la vernisajul expoziţiei "Crucea, de la comunitate la comuniune. 100 de cruci la 100 de ani".”

Din prezentarea expoziţiei aflăm: „Artiştii au acceptat o expoziţie care nu-i promovează pe ei înşişi, aşezându-se în umbra temei. Participanţii sunt pictori şi sculptori contemporani între care se află personalităţi de primă mărime ale artei contemporane româneşti: Horia Bernea, Vasile Gorduz, Paul Gherasim, Marin Gherasim, Gheorghe Berindei, Dacian Andoni, Alexandru Antonescu, Ana Maria și Mihai Ariciu, Delia Corban, Cristian Diţoiu, Remus Dragomir, Sorin Dumitrescu, Constantin Flondor, Mariana Gheorghiu, Ion Grigorescu, Ruxandra Grigorescu, Angela Hanc, Matei Lăzărescu, George Mircea, Dan Mohanu, Silviu Oravitzan, Valeriu Paladi, Christian Paraschiv, Horea Paştina, Ovidiu Paştina, Cristian Porumb, Silvia Radu, Andrei Rosetti, Mihai Sârbulescu, Valentin Scărlătescu, Ovidiu Simionescu, Paul Timofei, Constantin Ținteanu, Su Yan. Obiectele de cult sunt realizate de Vasile Lefter și Toma Chituc (icoanele pe lemn), Nicolae Muntean (icoanele pe sticlă), Remus Dragomir, Teo și Ioana Bindea (crucile de lemn). Alături de toți aceștia vor fi prezenți și artiști din Republica Moldova”.

Dar pentru că nu în toată ziua Silviu Oravitzan e la Chişinău, am profitat de ocazie şi l-am invitat la Cenaclul Republica, pe 1 august, ora 17.00, la Muzeul Naţional de Artă, acolo unde vom avea ocazia să vizionăm filmul documentar dedicat artei lui Oravitzan, realizat de Radu Preda și Virgil Babuscov și unde maestrul Oraviztan va intra în dialog cu cei prezenți.

Despre arta lui Oravitzan mi-e greu să vorbesc, pentru că au făcut-o alţii care se pricep mult mai bine. Ceea ce pot spune e însă că în preajma lucrărilor lui Oravitzan simţi că vezi nu doar mari lucrări de artă, ci şi obiecte cu încărcătură sacră.

Iată câteva referinţe:

„Dacă lumina e corpuscul, dar şi undă (tot astfel cum natura lui Iisus e una dublă: şi om, şi dumnezeu), miracolul trecerii de la corpuscular la ondulatoriu sau vibraţie (ca şi, între altele, transfigurarea cărbunelui în adamant) se pot pipăi cu ochiul liber în cadrul expoziţiei actuale arădane (din sălile Bibliotecii „Al. D. Xenopol”, – curator fiindu-i dna A. Pantazi) a marelui nostru pictor Silviu Oravitzan...

ograf într-un scriptorium sacru!” (Șerban Foarță)

„Am luat contact cu arta lui Silviu Oravitzan relativ târziu, în urmă cu câțiva ani când am primit cadou un album al artistului. A fost însă o încântare vecină cu revelația. Albumul respectiv îmi descoperea un artist cu pasiunea formelor esențiale, brâncușian prin capacitatea de a merge la esențe într-un mod paradoxal, reunind tradiționalul și modernul într-o formula unică prin descărcarea de pitoresc a celui dintâi și umplerea de sens a celui de-a doilea. Mi-am dat seama astfel ca in pofida caracterului ei abstract, arta lui Silviu Oravitzan e derivată din arta icoanei, din care reține două elemente fundamentale: crucea, ca typos fundamental al oricărei iconicități, așa cum a fost stabilit în definiția Sinodului VII Ecumenic de la Niceea, și lumina de aur, prezență obligatorie în fundalul oricărei icoane.” (Ioan I. Ică jr.)

„Soarele este simbolul luminii Evidenței Absolute. Soarele vizibil este imaginea în oglindă a Soarelui Absolut, lumină a luminii. În literatura ortodoxă Sfânta Treime este numită uneori «Dumnezeul trisolar». Presimt că Oravitzan va ajunge în curând să ne dăruiască viziunea soarelui, după ce ne-a fericit cu cea a crucii. Inspirată de motive ortodoxe, opera lui Oravitzan ajunge la o dimensiune universală, transculturală și transreligioasă. Ea poate fi resimțită pe deplin pe toate meleagurile lumii, de oricine este animat de vibrația Evidenței Absolute”. (Basarab Nicolescu)

 

Sursa: deschide.md