Atât părinții, cât și copiii le-au fost recunoscători japonezilor pentru ajutor și le-au mulțumit.

Mai mult, copiii au interpretat dansuri tradiționale japoneze îmbrăcați în kimonouri. Ca de obicei în Moldova, cel mai greu i-a fost primarului de Bălți, Nicolae Grigorișin, să-și transmită mulțumirile. Primarul a avut o problemă „tehnică”, în timp ceambasadorul Japoniei îi vorbea în română, acesta nu-l înţelegea deloc şi avea nevoie de traducător.

Tot ca de obicei, primarul de Bălţi, nevorbitor de română, a încercat să-şi facă puţină campanie electorală, anunţând că va procura din banii lui nişte paturi pentru copii. O situaţie jenantă, pentru că nimeni nu e făcut primar ca să scoată propriii bani din buzunar, ci ca să facă lucrurile să meargă normal.

Până şi şeful lui de partid, Renato Usatâi, deşi n-a stat prea mult în fotoliul de primar al Bălţiului, deşi e vorbitor de rusă, a învăţat şi româna.

Pentru Nicolae Grigorişin însă învăţarea românei e mult prea complicată, el nefiind în stare să înţeleagă în limba în care ar trebui să comunice cu locuitorii oraşului şi cu funcţionarii.

Ca să nu se mai întâmple astfel de situaţii penibile în Moldova, fiecare primar ales ar trebui să frecventeze grădinţa din prima zi în care se mută la primărie. Să înveţe pas cu pas limba ţării la grădiniţă. Nu de alta, dar vă daţi seama ce părere a avut Excelența Sa, Ambasadorul Japoniei în Moldova, Masanobu Yoshii, când îi vorbea lui Grigorişin şi acesta nu-l înţelegea.

Oficialii niponi au crezut probabil că au ajuns nu într-o ţară străină, ci pe o altă planetă.

Desigur că o parte din vină o au şi bălţenii: dacă aşa vi l-aţi ales pe primar, nevorbitor, aşa supravieţuiţi, prin semne.

Sursa: deschide.md