Noapte în Querbes (Ночь в Кербе) mi s-a părut un roman de tranziție pentru Vladimir, o tranziție de la Chișinău la Montreal, de la o formă de scriitură la alta. Pentru un scriitor spațiul în care trăiește e foarte important și îl schimbă, același lucru cred că s-a întâmplat și cu Lorcenkov de când s-a mutat în Montreal. De ce vorbesc despre tranziție? Pentru că Lorcenkov avea în scriitura lui niște constante, pe care însă acum pare să le înlocuiască. Desigur că în multe cărți de-ale lui spațiul era Moldova, iar naratorul sau cel puțin un personaj era Vladimir Lorinkov, un jurnalist sau scriitor din Chișinău. În Noapte în Querbes Moldova e doar amintită, ca loc de naștere al personajului principal, dar Lorinkov apare ca un personaj secundar, pomenit de vreo două ori, ca un scriitor român din Moldova care a venit la un festival de literatură în Franța, dar lumea nu prea l-a văzut pentru că a fost tot timpul beat sau deconectat din cauza amestecurilor spirtoase.

Narațiunea romanului e încurcată: scriitorul lasă la început o prefață în care spune că meritul lui e de data aceasta doar de a fi editor al unui manuscris găsit în Franța, scris în limba rusă. Dar pe personajul principal – narator îl cheamă Vladimir și semnează V.L., ca să nu ne lăsăm prea repede adormiți de poveste. Într-adevăr, narațiunea este construită din bucăți autobiografice, altele fără nici o legătură cu realitatea, altele vin din istoria Franței, a catarilor și a credințelor de acolo. Orașele despre care în prefață scriitorul ne spune că nu există – există, iar festivalul care în roman se vrea unul inventat, de asemenea are loc. Fantomaticul și realul sunt foarte amestecate în narațiune, astfel că lecturând ai impresia că ești la un carnaval grotesc. În același timp, Noapte în Querbes poate fi citit și ca o parodie după romanele franțuzești de dragoste. Eroul devine la Lorcenkov un fel de antierou, un personaj care apare în cele mai caraghioase ipostaze, iar iubirea lui pentru o actriță e mai rea ca la romantici, nu e dezvăluită nici măcar ei până la sfârșit.

Totuși pe lângă jocul continuu al naratorului, există lucruri care îți trezesc curiozitatea: cruciada împotriva catarilor, moartea lui Giraude de Lavaure, istoria credințelor eretice și a carnavalelor din zona Languedoc – toate adevărate. De asemenea, festivalul despre care naratorul ne spune că e doar în fantezia lui - Festival Les Nuits & les Jours de Querbes – există în realitate și probabil mulți scriitori apăruți în roman ca personaje, de asemenea sunt reali. Eu l-am recunoscut de exemplu pe scriitorul român de limbă germană Cătălin, dar francezii, bosniacii, slovacii, probabil și-ar recunoaște scriitorii lor. Până și organizatorul festivalului apare cu numele lui real. De azi înainte, când cineva își va dori să-l invite pe Vladimir la vreun festival, trebuie să-și asume că poate deveni personaj, iar orașul în care e festivalul – spațiu pentru un nou roman. Asta poate și să te sperie, dar, pe de altă parte, dacă eu aș fi organizator al vreunui festival, mi-aș dori să-l invit pe Lorcenkov (și pentru a-l provoca să scrie).

Pe lângă umorul nebun al lui Lorcenkov, în Noapte în Querbes apar pagini doar negre, sumbre, cu mai puțin umor, ceea ce i se întâmpla scriitorului născut la Chișinău mai rar. Există și pagini despre schimbările Europei, care deși te fac să râzi, dar parcă înghiți în sec. Carnavalescul, grotescul joacă un rol important în acest roman.

Sunt curios unde va ajunge scriitura lui Vladimir Lorcenkov după această tranziție a scriiturii. Poate că nu va trebui să aștept prea mult, pentru că în lista mea de lectură se află și alt roman de-al său editat în 2018, Town Down.

*Vladimir Lorcenkov, Ночь в Кербе, Ed. Эксмо, Moscova, 2018

Sursa: deschide.md