Problemele de la Poșta Moldovei sunt nenumărate și peste tot. Dar ei cred că n-au probleme, nu-i așa? Problemele sunt la noi.

Să încep totuși cu problemele lor. Un poștaș ia salariu de 600 – 700 de lei, o nimica toată. În același timp ei trebuie să aibă grijă de corespondența noastră, facturi, ziarele la care suntem abonați. E o mare problemă cu acest salariu, cu care nu te poți descurca nici măcar la sat, unde se presupune că ai și o grădină. Probabil din cauza asta, liderul PD, Vlad Plahotniuc, s-a lăudat că le va mări salariile cu 100%. Salariul desigur că nu-l mărește Plahotniuc, dar știm că inițiativele lui particulare sunt în general acceptate și votate, de parcă parlamentul ar fi întreprinderea lui.

În fine, nu despre campanie electorală vreau să vorbesc. Mărirea salariului cu 100% e de asemenea o nimica toată, când salariul e mizerabil. Dar știu și partea a doua, cu mărire, fără mărire, în general la sate ziarele și facturile nu prea ajung prin poștași. Sau ajung, dar într-un timp în care ziarul la care ești abonat devine între timp maculatură. Că doar în două săptămâni noutățile nu mai sunt noutăți, atunci ce rost mai are să te abonezi la ziare?

La oraș nu avem problema asta: fiecare dintre noi poate merge la chioșc să-și ia ziarul pe care-l vrea, fără să aștepte poștașul. Dar dacă dai o simplă căutare pe Google poți vedea că întreprinderea de stat are probleme mult mai mari și nu doar de la coadă, ci și de la cap: de la furturi ale produselor comandate pe internet, care nu mai ajung la destinație – deși cineva semnează că au ajuns, până la o mafie a anabolizantelor care parveneau prin Poșta Moldovei.

Mafie, corupție, suntem deja obișnuiți cu ele în Moldova, oricât de straniu ar părea pentru un om normal, dintr-o țară normală. Dar utilitatea Poștei Moldovei pare să fi dispărut cu totul, întreprinderea ar putea să se numească Ghiocel sau Ciorapul Moldovei, că n-ar fi nici o diferență. Desigur că bătaia de joc e foarte veche, nu ține de o lună sau de un an. Un prieten de familie din Austria ne trimite în fiecare an de sărbători colete: de fiecare dată acestea sunt rupte, iar într-un an un pachet de cafea era golit pe jumătate. Ca să nu vorbesc de cele care nu ajung: anul trecut știu sigur că trebuia să primesc o vedere din România și una din Grecia, n-a ajuns nici una la destinație.

Vorbele sunt vorbe, dar vreau să vă arăt cum a ajuns ultimul colet din România la Chișinău: rupt din toate părțile, cu paginile mai șifonate decât dacă ar fi stat aceste pagini în vreo bibliotecă publică din 1945. Mi se pare că e o mare problemă, e grav. Dacă o întreprindere de stat nu funcționează, ar trebui închisă. Nu mai vorbesc de reforme, că la noi după reforme totul e mai rău. Măcar să știm un lucru: n-avem poștă, trimitem prin șoferi sau cunoscuți, că Poșta Moldovei e ca președinția lui Dodon, funcționează (când nu e suspendată) în folosul altcuiva, nu a cetățenilor.

Sursa: deschide.md