Pentru că „eurounionist” combină două mari curente actuale în Moldova: dorinţa de integrare a ţării în Uniunea Europeană şi de reunire cu România.

Dacă e să mă raportez la alegerile anticipate pentru primăria Chişinăului, până la înaintarea candidaturii lui Constantin Codreanu, socialiştii păreau ironici atunci când vorbeau despre „evrounionişti”.

Dar acum nu mai sunt şi nu mai par. Candidatul PUN chiar întruneşte calităţile unui „evrounionist”: el vrea şi ar putea de la cârma capitalei să dirijeze lucrurile în aşa fel încât Moldova să fie mai aproape atât de integrarea europeană, cât şi de România. Acum, de câte ori socialiştii încearcă să facă glume sau să instige lumea împotriva „evrounioniştilor”, nu fac altceva decât să-şi dea cu ardezia în cap.

Deşi e foarte tânăr (dar şi tinereţea în acest caz e un avantaj), Constantin Codreanu chiar poate să-l învingă pe Iv Ceban sau pe „minidodon”, cum inspirat l-a numit. Ceilalţi candidaţi fie sunt prea puţin „euro”, fie prea puţin unionişti. Au „demonstrat” că în momente cheie sunt capabili să întoarcă hăţurile, să pună batista pe ţambal.

Cunoscându-l pe Constantin Codreanu din Chişinău, ştim că el îşi urmează idealurile fără să crâcnească, oricât de greu sau de uşor i-ar fi. Ca deputat în Parlamentul României a demonstrat încă o dată că nu se depărtează de cele promise anterior, ba din contra, îşi amplifică puterea pentru realizarea ideilor sale.

Partea bună e că el îşi doreşte şi ne doreşte ceea ce vrem şi noi: o viaţă mai bună şi trăită cu demnitate, nu fiind sluga cuiva. Nu e dirijat nici de oligarhi sau mentori de partid care să-l tragă în jos. Faptul că e ajutat de Traian Băsescu e un lucru pozitiv: are de învăţat de la fostul preşedinte şi lucruri administrative, pentru că Băsescu a fost şi primar al Bucureştiului în câteva mandate.

Alegându-l pe Codreanu, chişinăuienii aleg un oraş care va atrage fonduri europene, un lucru atât de necesar pentru capitala noastră. Codreanu a demonstrat că poate, mai departe e datoria noastră faţă de Chişinău. Un Chişinău al tuturor: românilor, ruşilor, ucrainenilor, găgăuzilor. Pentru că toţi vor să trăiască ca în Europa. E un lucru care ne uneşte.