• Bucuresti 14º C
    Baia Mare 18º C
    Brasov 13º C
    Cluj-Napoca 17º C
    Constanta 11º C
    Craiova 20º C
    Galati 11º C
    Iasi 14º C
    Suceava 13º C
    Timisoara 21º C
  • 1 EUR = 4.7619 LEI
    1 USD = 4.2322 LEI
    1 GBP = 5.5070 LEI
    1 CHF = 4.1850 LEI
    1 HUF = 1.4868 LEI
    1 BGN = 2.4348 LEI
    1 JPY = 3.7817 LEI
  • Login
CELE MAI NOI | CELE MAI VIZIONATE | JURNALE
Ultimele stiri:  
= JURNALE =

Alexandru SOLCAN // Moldova postelectorală: clivaje întortocheate și scenarii cu țepe

25 Martie, 12:17

Alegerile parlamentare din 24 februarie 2019 au devenit deja istorie lăsându-ne un legislativ care va trebui să asigure o bună guvernare pentru următorii patru ani. Nici o formațiune n-a obținut majoritatea necesară pentru a alege organele de conducere ale legislativului și a instala un guvern, pe care ni-l dorim eficient.

solcan

Ce va urma? Ce majoritate vom avea? Unde mergem? În efortul de-a explica situația postelectorală care s-a creat în Republica Moldova, ne vom axa în calitate de obiect al studiului nostru, pe trei subiecți politici, cele trei forțe principale care au ajuns în Parlamentul de la Chișinău, urmare a scrutinului din 24 februarie 2019 și care pot fi pe rol de actori principali în eventualele scenarii postelectorale: PSRM, PDM și Blocul ACUM. Vom urmări poziționarea acestora pe eșichierul politic, pornind de la clivajele campaniei.

Abordările strategice ale formațiunilor politice prin prisma clivajelor, care polarizează electoratul, ne vor servi drept criteriu la plasarea actorilor politici pe eșichierul politic. Prezintă interes poziționarea celor trei forțe politice pe trei subiecte, care au marcat ultima campanie electorală, două dintre care, după cum vom vedea, sunt principalele clivaje ale campaniei. Vom așeza aceste trei forțe pe eșichierul politic în dependență de soluțiile oferite pe fiecare subiect în parte. Această poziționare ne permite să înțelegem comportamentele actorilor în dependență de interesele reale, nu cele declarate.

De menționat că, logica, precum și practica comportamentului politic în constituirea coalițiilor, recomandă stabilirea alianțelor cu forțele politice aflate pe eșichierul politic în imediata apropiere. Experiența dovedește că alianțele între extreme în unele cazuri sunt prevestirea unor vremuri tulburi pentru societate (să ne amintim cu ce s-a terminat alianța secretă, sau „tehnică”, cum spunem acum, dintre fasciști (Hitler) și comuniști (Stalin) din 1939), în alte cazuri, alianța cu o forță politică de pe partea opusă a eșichierului politic poate fi fatală pentru protagoniști (exemplu: alianța tacită/tehnică PPCD-PCRM în perioada 2005-2009), mai ales pentru cei care nu au un suport politic atât de consistent.

Clivajul ideologic. Să începem cu tradiționalul clivaj ideologic. Trebuie să recunoaștem, această perspectivă nu ne este de mare folos. Ideologiile politice în forma lor clasică nu mai reprezintă un clivaj în campaniile electorale de la noi. Marketizarea politicii au uniformizat sub aspect doctrinar programele electorale ale partidelor, imprimându-le un vădit caracter populist. Dacă, totuși, vrem aplicăm acest criteriu, atunci, ținând cont de prevederile programatice ale partidelor, de afilierea la familiile de partide politice, de stereotipurile înrădăcinate, avem următoarea poziționare de la stânga la dreapta: PSRM - PDM - ACUM. Dacă e să pornim de la acest clivaj, logica comportamentului politic, după cum menționam mai sus, impune în primul rând o alianță PSRM – PDM sau PDM – ACUM.  Drept dovadă că, clivajul ideologic este irelevant servește lipsa de deschidere pentru dialog între partidele, aflate în imediata vecinătate pe eșichierul politic. Cei din Blocul ACUM nici n-au vrut să discute oferta PD, iar cei de la PD, la rândul lor, au declarat că nu vor negocia cu PSRM-ul. Prin urmare, nu clivajul ideologic determină acțiunile actorilor politici de pe Bîc.

Clivajul oligarhic. Un alt subiect al campaniei, cel mai mult vehiculat, mai ales de către opoziția extraparlamentară, este tema luptei cu oligarhia și instituirea statului de drept. Totul ar fi fost, cum spun basarabenii, „bine și frumos”, dacă cei care s-au plasat în fruntea războiului cu oligarhia n-ar fi avut nimic cu oligarhii cei de ieri și de azi, cei de la închisoare și cei refugiați peste hotare. Noi doar știm… Mai mult decât atât, unii, chiar, au participat în multe proiecte comune ale oligarhilor. În realitate, este vorba de un conflict dintre două grupări oligarhice dintre care una este la guvernare, iar alta în opoziție. De menționat că, la aceste două grupări au aderat mulți simpatizanți din vari motive, unii mânați de frustrările personale, alții sau alăturat fiind ademeniți de farmecul mesajelor populiste, pentru alții a contat poziționarea actorului politic pe celelalte subiecte ale campaniei. Aceștia din urmă, ca regulă, sunt mai flexibili în eventualitatea găsirii unui compromis, dar nu ei constituie forța motrică a clivajului. Divergențele dintre principalii protagoniști sunt atât de mari, încât problema se pune „sau-sau”, nici vorbă de conciliere. Asta ne face să abordăm subiectul luptei cu oligarhia drept un clivaj important al campaniei, care după cum vom vedea va avea un impact major asupra scenariilor postelectorale.

Clivajul oligarhic, mult mai important decât cel ideologic în actualul design politic de la Chișinău, plasează PDM-ul și Blocul ACUM la extremele eșichierului politic, iar PSRM-ul pe centru: PDM - PSRM – ACUM. Schema dată ne explică de ce cei de la ACUM au respins din start propunerea venită din partea celor din PDM de-a purcede la formarea unei majorități. Răspunsul era unul previzibil. Democrații, beneficiind de mai multe mandate în parlament, având la conducerea unor instituții importante din stat, persoane, votate pe când erau la guvernare, ar fi fost în pole-position față de partenerii din ACUM. Nici tentația de-a ocupa postul de premier nu i-a ademenit pe cei de la ACUM. Am remarcat cu toții că, reprezentanții blocului ACUM au reacționat cu mai multă deschidere la propunerea PSRM-ului de-a dialoga. A urmat un refuz, dar nu atât de categoric, invocându-se și cauze de procedură: cum noi să mergem la sediul lor? Asta dă de înțeles că în altă parte ar merge. În același timp, presa și a formatorii de opinie din dotarea blocului ACUM au început să transpire din greu pentru a convinge că această alianță poate avea loc, pedalând pe varianta unei alianțe tehnice.

Clivajul geopolitic. Al treilea subiect, care a marcat în mod constant politicul dintre Nistru și Prut, precum și actuala situație postelectorală este clivajul geopolitic. Chiar dacă sunt voci care ne îndeamnă să ignorăm geopolitica, să facem abstracție de clivajul dat, asta nu înseamnă, însă că el nu există. Pornind de la acest criteriu, analizând nu doar declarațiile, dar, mai ales, acțiunile celor trei subiecți politici, pe spectrul de la est la vest avem următoarea poziționare: PSRM - ACUM - PDM. Chiar dacă cei de la ACUM se declară proeuropeni, avem destule probe pentru a-i plasa pe centru. E suficient să ne amintim de încercările de-a provoca, împreună cu PSRM și PN a lui Renato Usatîi, alegeri parlamentare anticipate în 2015-2016, când toate sondajele dădeau câștig masiv partidei pro-ruse, a fost și cunoscuta fază cu batista pe țambal, dar, mai important, - refuzul de-a vota introducerea sintagmei „integrare europeană” în Constituție. Componentele blocului ACUM s-au pronunțat împotriva modificării constituționale, iar unii deputații din PLDM și PL, care au refuzat să voteze integrarea europeană în Constituție s-au regăsit, mai târziu, în blocul ACUM la ultimele alegeri parlamentare. Nemaivorbind de eforturile depuse de liderii opoziției pentru a convinge partenerii noștri de dezvoltare de-a sista suportul financiar pentru Republica Moldova, știind foarte bine că problemele economice ale populației alimentează nostalgiile și tendințele pro-rusești.

Pornind de la plasarea pe eșichierul geopolitic, pare firesc ca PSRM și PDM, aflate la extreme au lansat invitații la negocieri către cei plasați pe centru, adică către Blocul ACUM. Moscova îndeamnă pe cei din PSRM să meargă la o alianță cu Blocul ACUM, iar partenerii occidentali, cum e și firesc, probabil, ar agrea, mai degrabă, o coaliție ACUM - PDM. Din perspectiva acestu-i clivaj, alianța PSRM - PDM, despre care atâta mult a vorbit opoziția, pare imposibilă. O asemenea coaliție ar fi posibilă, doar dacă conducerea PSRM, ar ignora sugestiile Kremlinului și s-ar deplasa spre centrul vectorului geopolitic. La moment, asta este greu de imaginat, de altfel ca și apropierea PDM-ului de Moscova, mai ales, după ce Kremlinul a lansat atâtea fumigene în adresa liderului PDM, Vlad Plahotniuc în ultima campanie electorală.

Ce va urma, asta-i întrebarea? Vedem că cele trei forțe din parlament sau rânduit pe poziția de centru care oferă mai mult câmp de manevră și posibilități de-a atinge compromisul. Avem clivaje care se intersectează, determinând comportamentele actorilor, care, deseori, pot surprindere chiar și pe cei mai fideli adepții. Reieșind din analiza de mai sus, se conturează câteva scenarii mai mult sau mai puțin fezabile.

Scenariul 1. Alianța PSRM - ACUM. O parte din blocul ACUM, mai ales componenta PPDA (7 deputați), dar nu numai ei, sunt gata pentru o alianță cu PSRM. Matematic asta arată astfel: 35+7+? = ? Dacă se găsesc numărul necesar de voturi (în total, minimum 51), alianța se va produce. Va fi una formală sau tehnică, n-are importanță. Partea vulnerabilă a acestui scenariu este că orice alianță cu PSRM-ul, plasează această coaliția la cheremul Moscovei. La prima etapă aceasta nu va fi atât de evident, probabil vor urma și reduceri de preț la gazul importat. Kremlinul își va da arama pe față, dar o va face puțin mai târziu. Noi știm asta.

Cum va fi privită o alianță PSRM - ACUM de către electorat? Pare că cei din bloc s-au prins în propria capcană: au tot vorbit de binomul Plohotniuc-Dodon și acum na, chiar ei fac alianță cu PSRM. După cum menționam mai sus, motoarele de propagandă au fost pornite și vor încerca să-și convingă electoratul că asta se face în numele deoligarhizării sistemului. Urmează o altă țeapă aplicată cetățenilor naivi și creduli, dar mai ales cetățenilor cu opțiuni unioniste, care au fost îndemnați să voteze blocul ACUM. Dar, mă rog, n-ar fi prima țeapă aplicată de politicieni propriului electorat. Desigur, o asemenea alianță trezește neliniști la Bruxelles și Washington. Acum lideri PPDA și ACUM sunt preocupați în a convinge colegii din familia PPE, asigurându-i că totul se face în numele democrației. Știindu-i pe cei din PPE, având și precedente nu-i exclus că aceștia îi vor crede. Mai greu va fi cu SUA, care are și expertiza necesară. Vom vedea.

Scenariul 2. Independenții + ??? În acest scenariu un rol important îl pot juca deputații independenți, cei din PP „Șor” și deputații din alte fracțiuni, care nu-și doresc noi alegeri. Pentru a evita anticipatele, deputații independenți pot face un apel către colegii săi din alte partide să formeze o fracțiune care ar oferi suportul politic, necesar formării unei majorități. Aceștia ar putea vota un program de guvernare fezabil, care ar permite realizarea, fie și parțială, a promisiunilor făcute în campanie, iar asta le-ar oferi șanse sporite la următoarele scrutine parlamentare.

Oricare dintre cei trei mari actori care au acces în Parlament ar putea opțiune adeziunea acestora. Prin urmare, în acest scenariu sunt posibile mai multe distribuții. Depinde de programul propus, capacitatea de implementare, puterea de negociere și convingere a formațiunii.

Inițiativa au preluato reprezentanții Blocului ACUM.  Pe 12 și 21 martie 2019 aceștia dau citire unor declarații cu privire la adoptarea unui pachet de legi „pentru dezoligarhizarea statului”, în care se adresează tuturor deputaților din Parlament cu îndemnul să voteze pachetul de legi și acte legislative propuse de Blocul ACUM. Rămâne de văzut câți deputați vor susține aceste inițiative. Pentru aceasta, probabil, va fi nevoie să creeze o majoritate, care să asigure buna funcționalitate a Parlamentului.

Celelalte 2 partide, PSRM și PDM, deocamdată, s-au adresat doar unor formațiuni aparte nu și întregului corp legislativ. Varianta cu participarea PDM-ului, pare destul de fezabilă. Având în vedere că din poziția de partid de guvernământ, PDM-ul, în ultimii ani a inițiat mai multe proiecte ambițioase și au încercat să dovedească că au potențialul necesar pentru a le implementa. PSRM-ul cu cele mai multe mandate în Parlament, la fel, are șanse de-a forma o majoritate, cel puțin matematic.

Scenariul 3. Alianța PSRM - RD. Este posibilă, doar dacă dispare clivajul geopolitic. Pentru moment nu este un scenariu realist. Despre asta am scris mai sus.

Scenariul 4. Alegeri anticipate. Vom avea anticipate? Rămâne de văzut. Vedem că, pentru orice eventualitate, cei din PDM, încă nu ș-au scos banner-ele electorale.

Sursa: deschide.md

Citeste mai mult despre: Alexandru Solcan, Republica Moldova
Daca ti-a placut articolul, urmareste agentia de stiri rnews.ro pe facebook
Alte articole: